Balenele albastre, cele mai mari mamifere ale planetei, sunt renumite pentru cântecele lor care se propagă pe distanțe mari în oceane. Aceaste vocalizări, care includ sunete variate precum gemete și fluierături, sunt esențiale pentru comunicarea între indivizi, pentru împerechere și pentru identificarea surselor de hrană. Totuși, cercetările recente au relevat o scădere alarmantă a frecvenței acestor cântece, ceea ce ridică probleme grave legate de sănătatea ecosistemelor marine.
Studii recente desfășurate în perioada 2015-2025 în zone precum South Taranaki Bight din Noua Zeelandă și în Ecosistemul Curentului California au evidențiat o diminuare semnificativă a vocalizărilor balenelor albastre, în special a celor asociate cu hrănirea și împerecherea. Experți de la instituții de cercetare, cum ar fi Monterey Bay Aquarium Research Institute, au folosit hidrofoane subacvatice pentru a analiza aceste sunete, constatând că perioadele de tăcere se corelează cu o reducere a disponibilității krill-ului, principala sursă de hrană pentru aceste balene.
Cauzele schimbărilor sunt îngrijorătoare. Încălzirea globală, manifestată prin valuri extreme de căldură marină, a dus la dispariția sau dispersarea krill-ului, afectând astfel dieta balenelor albastre. Lipsa hranei le determină să își reducă vocalizările, iar cântecele de împerechere devin și ele mai rare în perioadele de penurie. De exemplu, în anii cu valuri de căldură, cum ar fi 2015-2016, vocalizările au scăzut drastic, în timp ce în anii cu abundență de hrană, acestea au cunoscut o revenire parțială.
Vulnerabilitatea acestor creaturi este accentuată de dieta lor specifică, bazată exclusiv pe krill. Spre deosebire de alte specii, balenele albastre nu pot varia în modul de hrănire, ceea ce le face mai sensibile la fluctuațiile din mediu. Cercetătorul John Ryan a subliniat că această rigiditate, combinată cu o populație deja limitată, amplifică efectele negative ale scăderii resurselor de hrană. În plus, zgomotul produs de activitățile umane, cum ar fi navigația maritimă, interferează cu abilitatea lor de a comunica, restrângându-le interacțiunile la adâncimi reduse.
Tăcerea balenelor albastre este, așadar, un semnal de alarmă care indică probleme severe ale oceanelor. Schimbările climatice, poluarea fonică și scăderea resurselor de hrană amenință nu doar aceste mamifere, ci întreg ecosistemul marin. Cercetătorii fac apel la implementarea unor reglementări mai stricte pentru reducerea zgomotului subacvatic și pentru combaterea încălzirii globale. "Când balenele nu mai cântă, oceanul își pierde vocea", a afirmat un expert de la Oregon State University.
Conservarea balenelor albastre necesită colaborare la nivel global. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, protejarea zonelor de hrănire și limitarea zgomotului generat de nave sunt măsuri esențiale pentru asigurarea supraviețuirii acestor giganți ai mării. Fiecare individ poate contribui prin susținerea inițiativelor de conservare și prin adoptarea unui stil de viață mai sustenabil.
