În tumultul artistic din Parisul anilor 1910, Amedeo Modigliani și Jeanne Hébuterne au trăit o poveste de dragoste pasională și tumultoasă. Modigliani, un pictor italian marcat de boală și sărăcie, a întâlnit-o pe Jeanne, o tânără de 19 ani, studentă la Academia Colarossi, în 1917. Întâlnirea lor a fost un moment definitoriu, iar Jeanne a devenit muza sa, apărând în numeroasele sale lucrări, unde chipul ei emana o melancolie profundă.
Jeanne a renunțat la o viață confortabilă și la studiile sale pentru a fi alături de Modigliani, care se lupta cu dependența de alcool și absint. Cei doi au avut împreună o fiică, Jeanne, născută în 1918, pe care au lăsat-o în grija unor prieteni, incapabili să ofere un mediu stabil.
Viața lor a fost o succesiune de pasiune și creație, dar boala a intervenit brutal. În ianuarie 1920, Modigliani a fost diagnosticat cu tuberculoză meningită, iar starea sa s-a deteriorat rapid. Jeanne, însărcinată cu al doilea copil, a refuzat să-l părăsească pe artist în ultimele sale momente. Pe 24 ianuarie, Modigliani a murit, lăsând-o pe Jeanne devastată.
Familia lui Jeanne, temându-se de influența lui Modigliani, a luat-o acasă, dar durerea și pierderea au fost copleșitoare. La doar două zile după înmormântarea lui, Jeanne s-a aruncat de la etajul clădirii, împărtășind soarta tragică a iubirii lor. Trupul ei a fost inițial refuzat în cimitirul Père-Lachaise, dar după șase ani, familia a cedat, iar Jeanne a fost îngropată alături de artistul care a iubit-o atât de intens.
Astăzi, operele lor sunt expuse în muzee, o dovadă a unei iubiri care a străbătut limitele timpului. Jeanne nu a fost doar o victimă, ci o co-creatoare a artei lui Modigliani, iar moartea sa prematură a întărit legenda artistului. Întrebarea rămâne: ce ar fi fost dacă? Poate o viață mai lungă, mai liniștită, în care dragostea lor să fi înflorit.
