Pe 14 iunie 1990, Bucureștiul a fost martorul unui episod dramatic din istoria contemporană a României, cunoscut sub numele de Mineriada. Această zi a fost marcată de violență și tensiuni politice, într-un context în care țara încerca să facă tranziția de la un regim comunist la o democrație fragilă, sub conducerea Frontului Salvării Naționale (FSN) și președintelui Ion Iliescu.
După revoluția din decembrie 1989, România se confrunta cu o efervescență politică intensă. FSN, format din foști membri ai regimului comunist și condus de Ion Iliescu, a preluat conducerea, promițând reforme democratice. Cu toate acestea, nemulțumirile au început să crească, pe fondul acuzațiilor că FSN perpetuează practici autoritare. Piața Universității a devenit centrul protestelor anticomuniste, cunoscute sub numele de „Golaniada”, unde studenți și cetățeni cereau alegeri libere și o democrație autentică.
În acest climat, autoritățile au decis să înăbușe protestele din Piața Universității. În noaptea de 13 spre 14 iunie, forțele de ordine au intervenit, dar situația a escaladat rapid. În dimineața acelei zile, mii de mineri din Valea Jiului, mobilizați de lideri sindicali apropiați FSN și susținuți logistic de autorități, au ajuns în București. Aceștia au fost convinși prin propagandă că protestatarii sunt „huligani” care destabilizează țara. Sub îndrumarea tacită a conducerii, minerii au atacat protestatarii și au distrus sedii ale partidelor de opoziție, precum PNȚCD și PNL, precum și redacții ale presei independente.
Deși Ion Iliescu a negat orice implicare directă în organizarea acestor evenimente, discursurile sale de atunci, în care le mulțumea minerilor pentru „restabilirea ordinii”, au sugerat o complicitate. Anchetele ulterioare au relevat că transportul minerilor a fost coordonat cu sprijinul statului, iar lipsa de intervenție a forțelor de ordine a ridicat întrebări asupra responsabilității liderilor FSN.
Minieriada din 14 iunie a avut urmări profunde în societatea românească. Oficial, s-au raportat șase decese și sute de răniți, dar surse alternative sugerează un bilanț mult mai grav. Acest eveniment a întărit imaginea unui regim dispus să utilizeze forța pentru a înăbuși opoziția, afectând încrederea în democrația tânără a României. Pe plan internațional, imaginile violențelor din București au generat critici severe, izolând România pe scena globală.
Minieriada rămâne un simbol al luptei pentru libertate și al costului plătit în numele democrației. Aceasta reflectă nu doar diviziunile societății românești de atunci, ci și provocările unei tranziții afectate de moștenirea comunistă și de ambițiile unei conduceri care a prioritizat controlul în detrimentul pluralismului.
