Ciocănitoarea cu creastă blondă (Campephilus principalis), cunoscută și ca ciocănitoare cu cioc de fildeș, este o pasăre remarcabilă, cu o istorie fascinantă în domeniul ornitologiei. Această specie a fost, odată, întâlnită în pădurile bătrâne din sud-estul Statelor Unite și Cuba, dar a fost declarată dispărută, stârnind totuși un interes continuu datorită unor observații neconfirmate.
Caracteristici
Ciocănitoarea cu creastă blondă era o pasăre de dimensiuni mari, având o lungime de aproximativ 48-51 cm și o anvergură de până la 76 cm. Penajul său era predominant negru, cu accente albe pe aripi și o creastă roșie la masculi; femelele aveau o creastă de culoare neagră sau brună. Ciocul său, cu o nuanță de alb-ivoriu, era robust și specializat pentru a săpa în lemnul copacilor, căutând larve de insecte, în special gândaci. Zborul era puternic, iar sunetul caracteristic al ciocănitului putea fi auzit de la distanțe mari.
Habitat
Specia prefera pădurile de foioase și mlaștinile cu arbori bătrâni, unde găsea hrană și locuri pentru cuibărit. În Statele Unite, era întâlnită în zone precum Louisiana, Arkansas, Florida și Mississippi, iar în Cuba populația era limitată la pădurile montane. Distrugerea habitatului prin defrișări în secolul al XIX-lea și începutul secolului XX a avut un impact devastator asupra numărului său.
Comportament
Ciocănitoarea cu creastă blondă era o pasăre solitară sau trăia în perechi, având un comportament extrem de teritorial. Se hrănea în principal cu larve de coleoptere, dar consuma și fructe sau semințe. Cuiburile erau săpate în trunchiurile copacilor, adesea la înălțimi mari, iar femelele depuneau 2-5 ouă albe, clocite de ambele sexe.
Statut și dispariție
Declarația de extincție a fost emisă de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) în 1994, ultima observație verificabilă având loc în anii 1940 în SUA și în 1987 în Cuba. Totuși, o observație din 2004 în Arkansas a reînnodat speranțele, deși dovezile nu au fost suficiente pentru a confirma supraviețuirea speciei. Factorii care au contribuit la declin includ pierderea habitatului, vânătoarea și utilizarea pesticidelor. Astfel, ciocănitoarea este clasată ca fiind în pericol critic sau posibil dispărută, rămânând un simbol al conservării și impactului uman asupra mediului.
Povestea ciocănitoarei cu creastă blondă, denumită adesea „Sfinxul pădurilor” datorită rarității sale, a inspirat numeroase legende. A servit ca model pentru celebrul personaj Woody Woodpecker din desenele animate, popularizând imaginea ciocănitorii cu creastă roșie. Eforturile de conservare continuă, iar organizațiile dedicate speră să descopere eventuale populații neștiute, deși șansele sunt reduse.
În concluzie, ciocănitoarea cu creastă blondă simbolizează frumusețea fragilă a naturii și impactul acțiunilor umane asupra biodiversității. Povestea sa este un apel la acțiune pentru protejarea habitatelor naturale și a speciilor amenințate, înainte ca acestea să devină doar o amintire.
