Qatar a declarat că ar putea întrerupe exporturile de gaze naturale lichefiate (GNL) către Uniunea Europeană ca reacție la Directiva privind diligența necesară în materie de sustenabilitate corporativă (CSDDD), care va intra în vigoare pe 25 iulie 2025. Această directivă obligă companiile mari să identifice și să remedieze încălcările drepturilor omului și impactul asupra mediului în lanțurile lor de aprovizionare, sub risc de sancțiuni. Reglementările se aplică atât companiilor din UE, cât și celor internaționale, cu venituri anuale de peste 450 de milioane de euro.
Reacția autorităților din Qatar reflectă dependența economică a țării de exporturile de combustibili fosili și controversa privind drepturile lucrătorilor migranți. Ministrul Energiei din Qatar, Saad Sherida Al-Kaabi, a comunicat într-o scrisoare că „fără modificări ale CSDDD, Qatarul nu va avea altă opțiune decât să exploreze piețe alternative pentru GNL”. De asemenea, acesta a respins obiectivele climatice europene, subliniind că statul nu are intenția de a atinge emisii nete zero în viitorul apropiat.
În contextul acestor amenințări, statele membre ale UE ar putea căuta alternative pentru aprovizionarea cu GNL, recurgând la furnizori din SUA sau reconsiderând utilizarea energiei nucleare.
Istoricul încălcărilor drepturilor muncii în Qatar este semnificativ, având în vedere că țara a fost gazda Cupei Mondiale FIFA 2022. Dezvăluirile despre condițiile de muncă dificile pentru lucrătorii migranți au fost frecvente, iar estimările sugerează că au existat între 400 și 500 de decese în timpul construcțiilor pentru acest eveniment, în condiții de muncă precare.
În plus, Qatarul a fost criticat pentru sistemele de muncă care facilitează exploatarea, deși s-au făcut promisiuni de reformă. Conform Indicele Global al Sclaviei 2023, 6,8 persoane la 1.000 de locuitori din Qatar trăiesc în condiții de sclavie modernă.
Qatarul a mai amenințat anterior cu oprirea livrărilor de GNL către Europa, declarând că pierderile financiare ar determina o schimbare în direcția piețelor alternative. În 2024, Qatarul a reprezentat 9,1% din importurile de GNL ale UE, iar în 2025 această pondere a crescut la 10,8%, în urma diversificării surselor energetice după invazia Ucrainei.
Pe lângă Qatar, principalii furnizori de GNL ai Uniunii Europene sunt Rusia și SUA. Dificultățile legate de importurile din Rusia au determinat Europa să caute noi parteneri comerciali pentru a asigura securitatea energetică.
În concluzie, Uniunea Europeană se află într-o poziție delicată, între reglementările stricte și dependența de gazul qatarez. O abordare mai diversificată în politicile energetice ar putea ajuta la reducerea vulnerabilității față de actori internaționali problematici.
