Strategia energetică a Turciei, caracterizată printr-o abordare diversificată, generează provocări semnificative pentru Cipru și pentru întreaga regiune est-mediteraneană, conform declarațiilor lui Andreas Poullikkas, expert în sisteme energetice și fost lider al Autorității de Reglementare a Energiei din Cipru.
Poullikkas explică faptul că Turcia își propune să își întărească autonomia energetică, să devină un hub energetic regional și să își consolideze influența geopolitică prin intermediul energiei. Această strategie include investiții masive în surse regenerabile și nucleare, dar și o rețea extinsă de conducte de gaze naturale provenite din surse rusești și azere.
În plus, Turcia interferează activ în explorările energetice ale altor state din estul Mediteranei, ceea ce complică colaborările regionale. Potrivit lui Poullikkas, politica energetică a Ankarei se sprijină pe reducerea importurilor de energie și pe dezvoltarea rapidă a resurselor interne, inclusiv printr-un cadru legislativ care vizează neutralitatea climatică până în 2053.
Pe termen lung, Turcia vizează o reducere a dependenței de gazele naturale la 18,9% până în 2025 și are planuri ambițioase de a instala capacități semnificative de energie solară și eoliană până în 2035. De asemenea, centrala nucleară Akkuyu va adăuga o capacitate notabilă până în 2028.
Poullikkas subliniază că Turcia folosește energia ca instrument de influență geopolitică, având în vedere doctrinele care contestă drepturile maritime ale altor națiuni. Aceasta aplică presiuni asupra Ciprului și Greciei, semnând acorduri controversate care complică și mai mult situația regională.
Cipru, în fața acestor provocări, continuă să dezvolte un cadru energetic propriu, căutând parteneriate cu state europene și regionale. Deși este singurul stat membru al UE fără interconexiuni electrice cu alte țări, Cipru își propune să îmbunătățească această situație prin proiecte strategice.
Interconectorul de energie electrică Grecia-Cipru-Israel ar putea transforma radical peisajul energetic al insulei, permițându-i să participe activ la piața energetică europeană. Aceste inițiative sunt esențiale nu doar pentru securitatea energetică a Ciprului, ci și pentru stabilitatea întregii regiuni.
Poullikkas concluzionează că o intervenție coordonată din partea UE este necesară pentru a contracara acțiunile Turciei, subliniind importanța dezvoltării resurselor de gaze ale Ciprului și a interconexiunilor strategice pentru a sprijini suveranitatea și drepturile statelor membre ale Uniunii.
