Teoria conform căreia piramidele egiptene ar fi fost centrale electrice antice a captivat imaginația publicului timp de mulți ani. Această ipoteză controversată sugerează că structurile de la Giza erau, de fapt, mașinării complexe destinate generării și transmiterii energiei, nu simple morminte pentru faraoni. Deși respinsă de majoritatea experților în domeniu, această idee a fost relansată recent de o descoperire științifică interesantă.
Între susținătorii acestei teorii, un nume proeminent este cel al autorului Christopher Dunn, care în lucrarea sa, „The Giza Power Plant”, a argumentat că arhitectura Marii Piramide era destinată unor scopuri industriale. Conform acestei viziuni, interiorul complex al piramidei, incluzând camere și galerii, ar fi putut funcționa ca un sistem avansat pentru generarea de energie.
Teoria implică reacții chimice care ar fi putut produce hidrogen în camerele interne, care apoi ar fi fost transformate în energie prin vibrații. Astfel, piramida ar fi fost un motor al civilizației egiptene, bazat pe o tehnologie avansată, acum pierdută.
Cu toate acestea, majoritatea arheologilor resping această teorie, argumentând că nu există dovezi care să o susțină. În schimb, există o mulțime de dovezi care indică faptul că aceste structuri au servit drept monumente funerare. Marea Piramidă este parte a unei necropole ample, cu temple și morminte care subliniază rolul său în cultul funerar al faraonilor.
Arheologii au descoperit sarcofage în interiorul piramidelor, iar „Textele Piramidelor” oferă detalii despre călătoria faraonului în viața de apoi, confirmând astfel funcția lor de morminte. Aceste dovezi istorice sugerează că piramidele erau monumente grandioase menite să asigure viața veșnică a regilor egipteni.
O nouă dimensiune a acestei dezbateri a fost adusă de un studiu din 2018 publicat în „Journal of Applied Physics”, care a analizat interacțiunea structurii piramidei cu undele electromagnetice. Cercetătorii au descoperit că geometria Marii Piramide poate concentra energia electromagnetică în camerele sale interne. Această constatare a fost interpretată greșit de susținătorii teoriei centralei electrice ca dovadă a ideilor lor, însă autorii studiului au subliniat că nu se referă la scopul original al construcției.
În concluzie, dovezile arheologice susțin că piramidele nu au fost centrale electrice, ci monumente funerare. Teoria „uzinei electrice” rămâne în sfera speculațiilor, fără suport material, deși designul piramidelor continuă să fascineze și să inspire cercetări științifice noi.
