Studii recente sugerează că pandemia de COVID-19 a avut efecte semnificative asupra sănătății cognitive, chiar și în rândul celor care nu au fost infectați. O cercetare realizată de specialiști de la Universitatea din Nottingham a evidențiat un impact notabil al izolării, stresului și incertitudinii asupra structurii creierului.
Folosind tehnologia inteligenței artificiale și scanările cerebrale din baza de date UK Biobank, echipa condusă de dr. Ali-Reza Mohammadi-Nejad a evaluat imagini de la peste 15.000 de participanți, comparând datele anterioare și ulterioare izbucnirii pandemiei. Rezultatele au arătat o scădere a volumului de materie cenușie și albă, un indicator al îmbătrânirii cerebrale, chiar și la persoanele care nu au contractat virusul SARS-CoV-2.
„Se estimează că stresul prelungit și izolarea au accelerat îmbătrânirea cerebrală cu aproximativ cinci luni”, afirmă cercetătorii. Această constatare, deși poate părea modestă, are o semnificație statistică importantă.
Mai mult, în rândul celor infectați, s-a observat o încetinire a vitezei de procesare cognitivă, subliniind efectele pandemiei atât din perspectiva virală, cât și psihosocială.
Un aspect pozitiv este că creierul are o capacitate remarcabilă de adaptare. Datorită neuroplasticității, multe dintre modificările observate ar putea fi reversibile, în special în condiții de mediu stabil, rutine sănătoase și strategii eficiente de gestionare a stresului.
Acest studiu subliniază un adevăr esențial despre crizele globale: trauma colectivă poate avea un impact profund asupra sănătății mentale și neurologice, chiar și în absența unei boli fizice. Astfel, protejarea sănătății creierului în astfel de perioade ar trebui să devină o prioritate în politicile de sănătate publică.
