Discul lui Sabu este o sculptură din piatră descoperită în 1936 în mormântul demnitarului egiptean Sabu, situat în necropola din Saqqara, datând din perioada Primei Dinastii egiptene (3100 - 2900 î.Hr.). Artefactul, care a fost găsit deteriorat, a fost reconstituit și este acum expus în Muzeul Egiptean din Cairo.
Mormântul lui Sabu a fost săpat de arheologul britanic Walter Emery, care a documentat că acesta a fost jefuit, însă scheletul demnitarului a rămas intact în sarcofagul său din lemn. În interiorul mormântului au fost descoperite zeci de vase din piatră și lut ars, unelte din cremene și bronz, precum și rămășițele a doi bivoli, alături de discul lui Sabu.
Emery a descris discul ca un vas ornamental cu un diametru de 61 de centimetri și o înălțime de 10 centimetri, sculptat din aleurolit, o rocă sedimentară. Acest artefact se distinge prin cele trei aripi subțiri și curbate, care îi conferă un aspect ce amintește de un volan de automobil sau o elice.
Interpretările privind funcția discului sunt variate, incluzând ipoteze că ar fi fost parte dintr-o turbină de apă sau chiar o piesă dintr-un vehicul extraterestru. O teorie recentă sugerează că ar fi fost utilizat pentru a produce bere, prin amestecul de cereale cu apă fierbinte, în timp ce inginerul britanic William Kay propune că discurile ar fi putut reprezenta lămpi rituale.
Cercetările recente la centrul de cercetare Airbus au realizat copii 3D ale discului, evidențiind proprietăți aerodinamice, dar concluziile sugerează că acesta nu a fost utilizat ca elice. Totuși, istoricii cred că discul ar fi fost folosit pentru depozitarea alimentelor sau uleiului, având în vedere natura sa delicată, ceea ce sugerează că a fost mai degrabă o ofrandă pentru viața de apoi.
Astfel, discul lui Sabu rămâne un simbol al misterelor Egiptului antic, continuând să fascineze pasionații de istorie și arheologie.
