Recent, cercetările au scos la iveală faptul că ADN-ul uman ar putea conține gene care facilitează un mecanism biologic fascinant: hibernarea. Conform studiilor efectuate, mamiferele care hibernează beneficiază de un control metabolic avansat și de protecție a sistemului nervos, datorită unor gene specifice, care există și în organismul uman.
Christopher Gregg, profesor de genetică umană la Universitatea din Utah și coordonatorul studiului, afirmă că „hibernarea aduce avantaje biologice semnificative”. De exemplu, marmotele pot dezvolta o rezistență temporară la insulină, ceea ce le permite să acumuleze rapid grăsime înainte de hibernare, revenind apoi la un metabolism normal. Această descoperire ar putea să aibă implicații importante pentru tratamentul diabetului de tip 2.
În cadrul cercetării, echipa lui Gregg a folosit două studii pentru a identifica secvențe genetice asociate cu hibernarea și a studiat diferențele dintre animalele care hibernează și cele care nu. Utilizând tehnologia CRISPR, cercetătorii au reușit să inactiveze cinci gene la șoareci, animale care, chiar dacă nu hibernează, pot intra într-o stare asemănătoare, numită torpor. Aceste modificări genetice au dus la schimbări semnificative în greutate și comportamente alimentare.
Unul dintre genele investigate a determinat o creștere rapidă în greutate la femelele care consumau o dietă bogată în grăsimi, în timp ce altul a influențat strategiile de căutare a hranei atât la masculi, cât și la femele. Această cercetare sugerează că activarea diferitelor gene ar putea explica modul în care animalele hibernatoare și cele non-hibernatoare iau decizii legate de alimentație.
Deși torporul la șoareci nu este același cu hibernarea, fiind influențat de post, nu de factori hormonali sau sezonieri, specialiștii consideră această cercetare un progres semnificativ pentru aplicarea acestor mecanisme în domeniul medical. Pe termen lung, manipularea acestor gene ar putea contribui la protejarea creierului în situații critice, la reglarea metabolismului sau la recuperarea după traume neurologice, fără necesitatea unor perioade prelungite de inactivitate precum în cazul mamiferelor hibernatoare.
Gregg menționează că rămân multe incertitudini, inclusiv modul în care efectele variază în funcție de sex. Următoarea etapă va implica studierea combinațiilor de modificări genetice și aplicarea rezultatelor obținute la oameni.
