Un studiu internațional recent, condus de cercetători din Suedia, a adus dovezi că modificările chimice din ADN pot ajuta la identificarea timpurie a riscului de boli cardiovasculare la pacienții cu diabet zaharat de tip 2. Această cercetare s-a concentrat pe analiza metilării ADN-ului, dezvoltând un instrument capabil să diferențieze pacienții cu risc scăzut de cei cu risc ridicat, facilitând astfel tratamente personalizate.
Persoanele cu diabet zaharat de tip 2 au un risc crescut, de până la patru ori, de a suferi un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral, comparativ cu cei fără această afecțiune. Studiul a inclus 752 de participanți recent diagnosticați, fără un istoric de boli cardiace, și a urmărit evoluția lor pe parcursul a aproximativ șapte ani, timp în care 102 au dezvoltat complicații cardiovasculare grave.
Cercetătorii au analizat probele de sânge ale participanților la intervale regulate pentru a observa modificările chimice ale ADN-ului. Modificările de metilare ADN sunt esențiale pentru reglarea activității genelor, iar atunci când sunt defectuoase, pot contribui la apariția bolilor cardiovasculare. Charlotte Ling, coordonatoarea studiului de la Universitatea Lund, a subliniat importanța acestor descoperiri.
Studiul a identificat peste 400 de regiuni din ADN cu modificări de metilare, utilizând 87 dintre acestea pentru a crea un scor de risc care să evalueze predispoziția pacienților la complicații cardiovasculare. Valoarea predictivă negativă a acestui scor a fost de 96%, ceea ce sugerează o acuratețe ridicată în identificarea pacienților cu risc scăzut. Totuși, acuratețea în identificarea pacienților cu risc crescut a fost de doar 32%, ceea ce indică necesitatea unei perioade de urmărire mai lungi.
Acest test de screening se dovedește a fi un instrument promițător pentru clasificarea pacienților cu diabet zaharat de tip 2, permițând o gestionare mai eficientă a costurilor medicale și o reducere a efectelor secundare. În prezent, riscul de afecțiuni cardiace este evaluat pe baza unor variabile clinice standard, dar integrarea metilării ADN-ului ar putea îmbunătăți semnificativ aceste estimări.
La studiu au contribuit și cercetători de la Universitatea din Navarra, Spania, evidențiind colaborarea internațională în cercetarea medicală.
