Un studiu recent realizat de Miles Richardson de la Universitatea din Derby evidențiază o scădere alarmantă a contactului oamenilor cu natura, de peste 60% în ultimele două secole. Această tendință nu se reflectă doar în stilul nostru de viață, ci și în modul în care ne raportăm la mediul natural prin limbaj.
Analiza a relevat că utilizarea termenilor precum „râu”, „mușchi” sau „floare” a devenit din ce în ce mai rară în literatură. În perioada 1800-1990, referințele la elemente naturale au scăzut cu 60,6%, iar în prezent, declinul este de 52,4%. Cercetătorii avertizează asupra riscului unei „extincții a experienței”, unde generațiile viitoare ar putea crește complet deconectate de natură.
Printre cauzele acestei situații se numără urbanizarea rapidă, dispariția speciilor și lipsa educației despre interacțiunea cu mediul. Richardson subliniază că această legătură este crucială pentru sănătatea mintală a oamenilor. Experții afirmă că „suntem sclavi în captivitate”, adăugând că absența contactului cu natura poate conduce la depresie severă și chiar schizofrenie.
Studiul sugerează că măsurile actuale, cum ar fi crearea de noi spații verzi, nu sunt suficiente. O reconectare reală necesită acțiuni mult mai ambițioase, în special în ceea ce privește educația copiilor prin activități în aer liber și implicarea părinților.
Pe o notă pozitivă, există semne că utilizarea cuvintelor legate de natură în literatură a început să crească, ceea ce poate indica o conștientizare ecologică mai mare. Totuși, Richardson avertizează că aceste progrese sunt fragile și nu asigură o reconectare reală.
Fără acțiuni imediate, există riscul ca natura să devină doar un concept teoretic, iar cuvintele care o descriu să-și piardă esența. Recuperarea acestei legături nu este doar o problemă ecologică, ci și una de identitate culturală, ce trebuie să fie abordată zi de zi, începând cu noile generații.
