Un nou studiu asupra cutremurului devastator din Myanmar din martie a adus în prim-plan comportamentul imprevizibil al faliei de tip strike-slip, sugerând că falia San Andreas din California ar putea provoca un cutremur mai puternic decât cele anterioare.
Descoperirile, care au fost realizate după analiza faliilor din Myanmar, indică faptul că faliile nu urmează întotdeauna pattern-uri istorice. Falia Sagaing, responsabilă pentru un cutremur care a dus la moartea a peste 5.000 de persoane, a prezentat o rupere pe o suprafață neașteptată, ceea ce ar putea oferi indicii importante despre posibile viitoare evenimente seismice în California.
Faliile, fracturi în scoarța terestră, acumulează tensiune până când se rup brusc, provocând cutremure. Similaritățile dintre falia Sagaing și San Andreas sugerează că evenimentele din Myanmar ar putea contribui la o mai bună înțelegere a riscurilor pentru California.
Jean-Philippe Avouac, coautor al studiului și profesor de geologie la Caltech, a explicat că viitoarele cutremure ar putea fi foarte diferite de cele anterioare, chiar și în cazul unor falii cunoscute. Falia San Andreas, cu o lungime de 1.200 de kilometri, a provocat un cutremur devastator în 1906, iar geologii estimează o probabilitate de 60% ca zona din jurul Los Angeles să experimenteze un cutremur major în următorii 30 de ani.
Falia Sagaing, similară din punct de vedere structural, s-a rupt pe o lungime de peste 500 km, contrar așteptărilor inițiale de a se rupta pe o secțiune mai mică. Această observație sugerează că modelele tradiționale de previziune seismică trebuie reevaluate.
Cercetătorii au aplicat tehnici avansate de imagistică pentru a analiza impactul cutremurului, ceea ce le permite să măsoare mai precis deplasările solului. Solène Antoine, cercetător postdoctoral, a subliniat importanța acestor metode în îmbunătățirea modelelor seismice viitoare.
