Sărbătoarea din 21 mai este dedicată Sfântului Împărat Constantin și mamei sale, Elena, cărora li se atribuie ceea ce este cunoscut drept „secolul de aur al creștinismului”. De aceea, în Biserica Ortodoxă, ei sunt denumiți „asemeni apostolilor”.
Cea mai semnificativă realizare a împăratului Constantin a fost Edictul de la Milan (313), prin care creștinismul a fost recunoscut de stat. Constantin a devenit împărat după o perioadă de persecuție severă asupra creștinilor și a intrat în conflict cu împăratul Maxentie Hercule, care, de asemenea, îi persecuta pe creștini. Deși nu avea oaste numeroasă, în anul 312 d.Hr., Constantin i-a declarat război conducătorului păgân. În noaptea dinaintea luptei decisive, s-a rugat lui Dumnezeu să-l ajute. A avut o viziune în care i s-a arătat pe cer o cruce mare, strălucitoare, înconjurată de stele, sub care scria „in hoc signo vinces” – „în/cu acest semn vei învinge”. A doua zi, mergând spre câmpul de luptă, a văzut din nou același semn pe cer. Observând majoritatea oștenilor în genunchi, Constantin a înțeles puterea semnului ceresc. A învins pe Maxentie și a fost primit cu bucurie la Roma, unde a fost încoronat împărat al Imperiului Roman de Apus.
Edictul de la Milan
Prin Edictul de la Milan, care oferea libertate cultului creștin, Constantin a patronat primul Sinod ecumenic de la Niceea în anul 325, în prezența a 318 sfinți părinți. Acest sinod a stabilit 28 de canoane bisericești, inclusiv sărbătorirea Paștilor și recunoașterea zilei de duminică ca zi de odihnă și sărbătoare creștină. Sinodul a combatut toate ereziile, în special pe cea a lui Arie, care nega divinitatea Mântuitorului. Au fost ridicate biserici, iar templele păgâne au fost transformate în bazilici creștine. Constantin a desființat pedepsele necreștine, precum răstignirea, a abolit dreptul tatălui de a-și vinde sau omorî copiii, a favorizat eliberarea sclavilor și a îmbunătățit ajutorarea văduvelor, săracilor și bolnavilor. De asemenea, a aprobat înființarea justiției și instanțelor episcopale, stabilind legi pentru administrarea Bisericii creștine. Din anul 317, a început să se bată monedă cu monogramă creștină.
Biserica Ortodoxă îl cinstește ca sfânt, prin prăznuirea din 21 mai, cea Romano-Catolică îl recunoaște ca „mare”, iar protestanții îl consideră un important om politic care s-a folosit de creștini pentru a-și consolida puterea. Cu toate acestea, datorită lui, s-a creat acel „secol de aur” al creștinismului, transformând creștinii dintr-o minoritate persecutată de păgâni într-o majoritate instituționalizată.
Descoperirea Sfintei Cruci
Sfânta Elena, mama sa, s-a apropiat de creștini înainte de convertirea fiului său. A călătorit la Ierusalim, conducând o misiune sacră pentru a căuta crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos și pentru a descoperi locul unde a fost îngropat Mântuitorul. Deși octogenară, a urcat pe Golgota și a găsit miraculos Crucea pe care a fost răstignit Iisus. A construit o biserică în Ierusalim, dedicată Sfintei Cruci, iar după moartea ei, împăratul Constantin a ridicat o cruce monumentală în fața bisericii, așezând de o parte și alta statuia sa și a mamei, imagine care apare frecvent în iconografia creștină. Descoperirea locului unde Iisus a fost îngropat a fost cinstită prin ridicarea Bisericii Mormântului lui Iisus (în anul 330), exact acolo unde existase cavoul familiei lui Iosif din Arimateea.
