Întrebarea dacă un bun imobil grevat cu o ipotecă poate fi supus sechestrului este frecvent întâlnită în practica judiciară. Aceasta ridică complexe probleme legate de natura juridică a ipotecii, regimul juridic al sechestrului și interacțiunea dintre acestea în contextul principiilor de opozabilitate și prioritate între creditori.
Ipoteca, conform reglementărilor din Codul civil, este un drept real de garanție care permite creditorului să urmărească un bun imobil fără a-l deposedat pe debitor. Dreptul de ipotecă devine opozabil terților doar după ce este înscris în cartea funciară, ceea ce influențează rangul de preferință în cazul executării silite. Conform articolului 817 alin. (1) din Codul de procedură civilă, creditorii ipotecari pot urmări bunul în orice mâini și pot solicita vânzarea acestuia pentru recuperarea creanțelor.
Sechestrul asigurător este o măsură procesuală care vizează indisponibilizarea bunurilor debitorului pentru a garanta executarea unei creanțe. Acesta poate fi solicitat de un creditor cu o creanță certă și exigibilă, înregistrându-se în registrele publice pentru a deveni opozabil terților. De asemenea, în cazul unei cauze penale, sechestrul poate fi instituit de organele de urmărire penală pentru a asigura repararea prejudiciului cauzat de infracțiune.
Decizia nr. 2/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție clarifică relația dintre sechestrul asigurător și executarea silită de către creditorii ipotecari. Instanța a stabilit că un sechestru penal nu suspendă executarea silită inițiată de creditorul ipotecar, atâta timp cât dreptul de ipotecă a fost opozabil terților înainte de instituirea sechestrului. Astfel, actele de executare efectuate după instituirea sechestrului rămân valabile, iar creditorul ipotecar își păstrează rangul și prioritatea la distribuirea sumelor obținute din vânzarea bunului.
