Sarea roz de Himalaya a câștigat popularitate ca alternativă sănătoasă la sarea obișnuită în bucătăriile din România. Totuși, medicul Mihail Pautov subliniază că acest tip de sare conține foarte puțin iod, un mineral crucial pentru sănătatea tiroidei și dezvoltarea creierului fetal în timpul sarcinii.
Promovată ca un produs natural plin de minerale, sarea roz are, de fapt, diferențe nutriționale minime față de sarea albă. Potrivit lui Pautov, deși conține calciu, fier, magneziu și potasiu, cantitățile sunt atât de reduse încât aportul acestor minerale devine semnificativ doar în urma consumului unei cantități mari.
Un studiu australian sugerează că ar fi necesare peste 30 de grame de sare roz pe zi pentru a obține beneficii notabile din mineralele conținute, o cantitate de șase ori mai mare decât limita zilnică recomandată de 5 grame.
„Plătești doar pentru culoare”, afirmă medicul, avertizând că sarea roz nu este o sursă adecvată de iod. Dacă produsul nu este specificat ca fiind iodat, conține doar urme de iod, similar altor tipuri de sare neiodată.
Iodul este esențial pentru producerea hormonilor tiroidieni, care reglează metabolismul și au un rol crucial în dezvoltarea creierului copilului. Deficitul de iod poate afecta funcționarea tiroidei și poate conduce la probleme precum gușa, mai ales în timpul sarcinii.
În România, utilizarea sării iodate a fost reglementată prin Hotărârea de Guvern nr. 568/2002, ceea ce a dus la o reducere a problemelor legate de deficitul de iod. Totuși, un studiu din 2024 arată că doar 62% dintre familiile cu copii școlari folosesc sare iodată, sub ținta de 90% propusă.
Sarea roz nu este o opțiune mai sigură pentru cei care trebuie să-și limiteze consumul de sodiu, deoarece conține clorură de sodiu, similar cu sarea obișnuită, având potențialul de a crește tensiunea arterială.
Recomandarea medicului este ca oamenii să evite consumul excesiv de sare pentru a obține minerale din sarea roz, optând în schimb pentru sare iodată, în absența altor indicații medicale.
Persoanele cu afecțiuni tiroidiene, cum ar fi tiroidita Hashimoto sau boala Basedow, ar trebui să fie prudente, iar orice modificare a sursei de iod din dietă trebuie discutată cu un medic endocrinolog.
