Moșii de vară reprezintă una dintre cele mai importante sărbători dedicate morților, care precede sărbătoarea populară a Rusaliilor. Aceasta are loc la cincizeci de zile după Paști, moment în care creștinii sărbătoresc Pogorârea Sfântului Duh. În cadrul acestei sărbători, se oferă pomana pentru sufletele celor decedați, iar mâncarea este adesea pusă în vase de lut speciale, denumite moșoaice.
Tradițiile asociate Moșilor subliniază o legătură profundă între lumea celor vii, „lumea cu dor”, și cea a celor plecați, „lumea fără dor”. Conform etnografului Marcel Lutic, percepția strămoșilor noștri era că granița dintre aceste lumi era extrem de permeabilă. La Rusalii, la 50 de zile după Paști, se finalizează ciclul sărbătorilor pascale.
„În trecut, copiii și săracii așteptau cu multă nerăbdare sărbătorile Moșilor, care precedau sărbătorile mari. Moșii cădeau în zilele de sâmbătă, o zi considerată dedicată morților, iar pomana oferită în acest interval era considerată cea mai potrivită”, afirmă Marcel Lutic. Etnograful subliniază că, în tradiția românească, sâmbăta dinaintea Duminicii Mari, cunoscută și sub numele de Duminica Rusaliilor, reprezenta cea mai bună oportunitate pentru a oferi pomană.
În cadrul sărbătorii Moșilor de Vară, gospodinele merg la morminte pentru a le curăța și a oferi o varietate de bunătăți în vase din lut sau lemn. Femeile modeste umpleau vasele cu apă de izvor, în timp ce cele mai înstărite adăugau lapte, vin, bere sau mied. Vasele erau adesea împodobite cu trandafiri, simbolizând legătura cu sărbătoarea Rosa și cu Rusaliile, la care se adăuga busuiocul, conform observațiilor lui Marcel Lutic.
În ziua Moșilor de vară, se ofereau fructe coapte, plăcinte, brânză, mămăligă, zeamă sau borș de pasăre, purcel sau miel, precum și pâine, colaci, covrigi și lumânări. Toate acestea erau oferite în vase noi, ornate cu flori. Pomenile erau prezentate în recipiente speciale de lut, numite moșoaice, lutul fiind considerat materialul cel mai potrivit pentru această ocazie. La Moșii de Rusalii, se ofereau vase cu fructe, colaci și lumânări în prima parte a zilei, iar în a doua parte, fiecare putea dărui pomana pentru sufletul său. Se credea că este nefiresc ca cineva să mănânce fără a oferi de pomană. „Este de remarcat că în Bucovina, oamenii nu mâncau la Moșii de vară până nu ofereau mai întâi pomană, considerând că astfel se împărtășesc morții cu Sfintele Taine”, adaugă Marcel Lutic.
Se considera că, în zilele de moși, cei decedați așteaptă să primească pomana, iar absența acesteia îi poate supăra. Era, de asemenea, încurajată oferirea de pomeni săracilor și străinilor, în timp ce schimbul de pomeni între rude era dezaprobat. Se credea că mâncarea destinată pomenilor ar trebui să fie caldă, pentru a sătura duhul mortului, iar în unele zone din Moldova, masa de pomană era denumită „aburi”, în timp ce în Muntenia se folosea termenul „aburel”.
