În fiecare an, pe 26 octombrie, este sărbătorit Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, o figură importantă atât în tradiția ortodoxă, cât și în cea catolică. El este recunoscut ca protector al păstorilor și este asociat cu trecerea de la vară la iarnă.
În perioada în care a trăit, sub domnia împăraților Dioclețian și Maximian, Dimitrie a fost numit guvernator al Tesalonicului. A fost cunoscut ca un conducător capabil, dar și ca un fervent credincios creștin. Refuzând să se lepede de credința sa, a fost întemnițat și, în cele din urmă, executat. Tradiția spune că, în momentul morții, sângele său a fost înlocuit de mirul tămăduitor, ceea ce i-a adus titlul de Izvorâtor de Mir.
În credința populară românească, ziua de 26 octombrie marchează o tranziție importantă în natură, când se consideră că iarna își face simțită prezența. Astfel, ciobanii își așază cojocul în mijlocul oilor pentru a prezice cum va fi iarna. Se spune că, dacă o oaie neagră se așează pe cojoc, iarna va fi blândă, iar dacă se așează o oaie albă, anotimpul rece va fi sever.
Un alt obicei popular este acela de a observa comportamentul oilor în dimineața sărbătorii. Dacă o oaie albă se trezește prima, iarna va fi grea, dar dacă este o oaie neagră, iarna va fi mai ușoară. De asemenea, ziua de Sfântul Dumitru era asociată și cu încheierea învoielilor între ciobani și stăpânii oilor, iar păstorii își pregăteau animalele pentru sezonul rece.
Pe 27 octombrie, se celebrează Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor. Moaștele sale sunt păstrate în Catedrala Patriarhală și atrag anual mii de pelerini care vin să se închine. Sfântul Dimitrie cel Nou, despre care se crede că a trăit în secolul al XIII-lea sau al XIV-lea, este venerat pentru minunile sale și pentru protecția oferită comunității.
