Hidrocentrala Dobrești, situată la poalele Bucegilor, a fost construită într-un timp record de 16 luni, devenind prima mare centrală hidroenergetică din România, inaugurată pe 18 iunie 1930. Aceasta a marcat un moment de referință în istoria energiei electrice din țară.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, România a început să dezvolte hidrocentrale, dar majoritatea erau de dimensiuni reduse, ce utilizau doar o parte din potențialul hidroenergetic al râurilor. În anii '20, cea mai mare centrală de atunci, cu o capacitate de 5,5 MW, funcționa pe râul Bârzava, la Reșița.
La începutul secolului XX, orașe precum Bacău, Cluj și Timișoara beneficiau de diverse instalații hidroenergetice, însă acestea erau limitate. Când s-a construit centrala Dobrești, aceasta avea o putere instalată de 16 MW și o linie electrică de 110 kV, destinată să alimenteze Bucureștiul.
Proiectul hidrocentralei a fost realizat pe râul Ialomița, datorită caracteristicilor sale favorabile, precum căderi mari de apă pe distanțe scurte și apropierea de capitală. Lucrările au fost coordonate de ingineri care au reușit să mobilizeze o echipă de 4000 de muncitori, finalizând proiectul în doar un an și jumătate.
Hidrocentrala Dobrești a fost un exemplu de inovare, fiind prima din Europa dotată cu un sistem de automatizare avansat, care a funcționat eficient timp de mulți ani. Aceasta a fost sprijinită de echipamente furnizate de companii europene de renume, ceea ce a contribuit la succesul proiectului.
