Pe 29 iunie, românii celebrează Sânpetru de Vară, o sărbătoare importantă dedicată Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Această zi nu este doar o festivitate religioasă, ci și o ocazie de a onora tradițiile populare românești.
Sânpetru de Vară este considerat cel mai popular sfânt din mitologia românească, având o semnificație profundă în calendarul popular. De-a lungul timpului, el a fost asociat cu diverse evenimente naturale care marchează începutul verii, cum ar fi apariția licuricilor și amuțirea cucului.
În tradiția populară, Sânpetru este văzut ca un personaj complex, având atât trăsături divine, cât și umane. De multe ori, el este descris în straie țărănești, implicându-se în activități agricole și pescuit. Este cunoscut pentru întâmplările sale hazlii, care îi subliniază natura jovială.
Una dintre legendele care îl înconjoară pe Sânpetru vorbește despre un hoț, Cucu, care îi fura caii. Ca pedeapsă, Sânpetru îl transformă în pasăre, iar acesta este condamnat să își strige numele în pădure, devenind astfel simbolul unei povești morale despre consecințele faptele rele.
În mitologia românească, Sânpetru are și rolul de păzitor al cheilor Raiului, unde îi este încredințată responsabilitatea de a asigura bunăstarea animalelor și a naturii. Se crede că el are puterea de a influența vremea și de a judeca faptele oamenilor, mai ales în legătură cu comportamentul lor.
Astfel, Sânpetru de Vară nu este doar o sărbătoare religioasă, ci și o celebrare a legăturii profunde dintre oameni și natură, subliniind valorile tradiționale care continuă să dureze în cultura românească.
