În fiecare an, pe 20 iulie, creștinii sărbătoresc pe Sfântul Mare Proroc Ilie Tesviteanul, un important personaj din Vechiul Testament. Originar din Tesba, Ilie a fost un proroc de seamă, activ în secolul al IX-lea î.Hr. și este menționat în cărțile Bibliei, precum Cartea a treia și a patra a Regilor. Ilie este recunoscut pentru curajul său în a mustra nelegiuirile regelui Ahab și ale soției acestuia, Isabela.
Printre minunile sale se numără învierea fiului unei văduve și înmulțirea făinii și a uleiului din casa acesteia. De asemenea, a luptat împotriva idolatriei, demonstrând puterea lui Dumnezeu pe Muntele Carmel, unde jertfa sa a fost acceptată printr-un foc divin. Din cauza vieții sale drepte, Ilie a fost răpit la cer, devenind un simbol al credinței pentru evrei și creștini deopotrivă.
În tradiția populară, Sfântul Ilie este perceput ca un protector, fiind rugat să apere oamenii de secetă și boli, dar și să le ofere roade bogate ale pământului. Această sărbătoare coincide cu diverse obiceiuri legate de soare și foc, având rădăcini în vechile culturi ale agriculturii și ale venerării naturii.
Se crede că Sfântul Ilie pedepsește răul și de aceea este adesea asociat cu fenomene meteorologice extreme, cum ar fi furtunile. De asemenea, există superstiții care spun că morții se întorc în gospodării în această zi, iar tradiția interzice consumul de mere noi până la sărbătoarea lui.
Oamenii obișnuiesc să adune copiii în jurul merilor pentru a culege fructe în memoria celor decedați. Este o zi în care se oferă pomana cu mere, plăcinte și colivă din grâu nou. Sfântul Ilie este considerat și protectorul al apicultorilor, iar mierea este binecuvântată și împărțită de pomană.
În ziua prăznuirii, se evită orice muncă pentru a nu atrage pagube, iar tradițiile legate de invocarea ploilor se încheie, lăsând loc altor obiceiuri de recoltare și celebrare a belșugului.
