În România, stagiul de cotizare este reglementat de Legea nr. 263/2010, referindu-se la perioada în care s-au achitat contribuții la sistemul public de pensii. Aceasta este esențială pentru stabilirea drepturilor de pensie.
Pe de altă parte, vechimea în muncă este definită conform Codului muncii, fiind perioada în care o persoană a desfășurat activitate în baza unui contract individual de muncă. Aceasta reflectă experiența profesională acumulată.
Există câteva diferențe cheie între aceste două concepte:
- Stagiul de cotizare poate fi obținut și de persoanele care contribuie la sistemul public de pensii fără a avea un contract de muncă, cum ar fi persoanele fizice autorizate. În schimb, vechimea în muncă necesită un contract individual.
- Atunci când se calculează vechimea în muncă, nu contează tipul contractului – fie el cu normă întreagă sau cu timp parțial. Angajații cu program redus beneficiază de aceleași drepturi ca cei cu normă întreagă, iar vechimea se acumulează la fel.
- Stagiul de cotizare influențează direct cuantumul pensiei, iar acesta se determină printr-o formulă care include punctajul mediu anual realizat de asigurat.
- Perioadele asimilate, cum ar fi anii de studii sau concediile medicale, pot să contribuie la creșterea stagiului de cotizare, ceea ce poate duce la o vechime în muncă mai mare.
Conform legislației, angajații cu contract de muncă pe timp parțial beneficiază de aceleași drepturi ca și cei cu normă întreagă, cu excepția drepturilor salariale, care se calculează proporțional cu timpul lucrat.
Astfel, un angajat cu un contract de muncă pe timp parțial de 2 sau 4 ore pe zi acumulează vechimea în muncă pe întregul an, la fel ca un angajat cu normă întreagă. De exemplu, în decursul unui an, un salariat cu un contract de 2 ore pe zi va avea un an de vechime, nu doar 3 luni, iar diferențele între angajați vor apărea doar în ceea ce privește cuantumul pensiei, datorită punctajului anual diferit.
În concluzie, vechimea în muncă este crucială pentru drepturile în relațiile de muncă, având un impact direct asupra pensiilor, indemnizațiilor și posibilelor promovări.
