În cazul societăților comerciale care beneficiază de personalitate juridică, cum ar fi societățile cu răspundere limitată (SRL), bunurile firmei sunt separate de cele personale ale fondatorului sau administratorului. Aceasta înseamnă că firma își asumă responsabilitatea pentru obligațiile sale doar cu bunurile proprii.
Asociații care aduc bunuri în cadrul societății își pierd dreptul asupra acestora, acestea devenind parte integrantă a patrimoniului firmei. Conform legislației în vigoare, bunurile aportate devin proprietatea societății, cu excepția cazurilor în care în contractul de societate se stipulează altceva. În schimbul aportului, asociații obțin părți sociale care le conferă drepturi, precum participarea la deciziile luate în adunările generale sau dreptul de a primi dividende.
După ce bunurile sunt în patrimoniul societății, creditorii personali ai asociaților nu au dreptul să le urmărească. În cazul societăților de persoane și SRL-urilor, creditorii pot urmări doar părțile sociale în cadrul lichidării societății. În contrast, în cazul societăților pe acțiuni, creditorii pot sechestra acțiunile deținute de debitori.
Fondatorii, asociații sau administratorii nu pot fi trași la răspundere personală pentru datoriile firmei decât în anumite condiții, cum ar fi acțiuni de rea-credință sau deturnare a bunurilor societății. În aceste cazuri, instanțele pot decide responsabilitatea personală a administratorilor.
În schimb, formele de organizare fără personalitate juridică, precum persoanele fizice autorizate (PFA) sau întreprinderile individuale, nu oferă aceleași protecții. Deși există un patrimoniu de afectațiune, care teoretic separă bunurile personale de cele utilizate în activitatea economică, această separare este limitată.
Conform legislației, orice debitor răspunde pentru datoriile sale cu întreg patrimoniul său, inclusiv bunurile personale, în cazul în care creanțele nu pot fi acoperite din patrimoniul de afectațiune. Aceasta înseamnă că riscurile financiare sunt mai mari pentru cei care aleg să opereze ca PFA sau întreprinderi individuale.
Așadar, alegerea formei juridice pentru desfășurarea activității nu este doar un aspect birocratic, ci influențează semnificativ gestionarea riscurilor financiare. Societățile cu răspundere limitată oferă o protecție mai mare împotriva datoriilor, dar impun cerințe stricte, în timp ce PFA-urile sunt mai ușor de administrat, dar implică un risc mai mare în caz de eșec financiar.
Este esențial să înțelegi reglementările și să alegi forma de organizare care se aliniază cel mai bine cu obiectivele tale financiare și cu nivelul de risc pe care ești dispus să ți-l asumi.
