În anii '70, Nicolae Ceaușescu a inițiat un proiect ambițios pentru a construi un camion capabil să transporta 120 de tone. Proiectul a debutat la ICPAT Brașov, inspirat de modelul american Lectra Haul, și a culminat cu omologarea DAC 120 DE în 1988.
În 1978, România a cumpărat un camion imens din SUA, care a servit drept model pentru DAC 120 DE. Inginerii români au studiat și adaptat designul, rezultând un vehicul de 90 de tone la gol, cu o capacitate de transport impresionantă. Cu o înălțime de 5,4 metri și roți de 3,2 metri în diametru, acest camion era un adevărat gigant al industriei auto.
Propulsat de un sistem diesel-electric, dezvoltat de Electroputere Craiova, DAC 120 DE dispunea de motoare electrice care generau 520 de cai putere fiecare. Cu un generator de 1.200 volți și rezervoare de motorină de 1,6 tone, camionul avea o autonomie remarcabilă, funcționând o săptămână cu un plin de combustibil.
Deși masiv, DAC 120 DE putea atinge 70 km/h fără sarcină și 55 km/h încărcat. Întreprinderea de Autocamioane Brașov a fabricat doar 20 de unități până în 1990, iar cinci dintre acestea au fost exportate în Australia pentru a fi utilizate în mine.
Costul real de producție al unui DAC 120 DE era aproape 1 milion de dolari, dar regimul Ceaușescu a decis să le vândă la un preț promoțional de 300.000 de dolari bucata. Această strategie a făcut ca camioanele românești să fie de trei ori mai accesibile decât omologii lor americani. Muncitorii români au asigurat asamblarea și mentenanța vehiculelor în Australia până în 1992, demonstrând astfel expertiza românească în industrie.
