Proverbul „Lupul își schimbă părul, dar năravul ba” ilustrează o realitate observată de cei care cunosc bine pădurile, dar poate fi aplicat și în contextul statului român. De-a lungul timpului, statul a suferit numeroase schimbări de formă, dar esența sa a rămas constantă.
În istoria recentă, lideri precum Ceaușescu și Iliescu au promis prosperitate, dar au adus în schimb austeritate. Mai recent, Ciorbea a subliniat necesitatea de a „strânge cureaua” pentru a depăși dificultățile economice.
În prezent, termenul „deficit” a devenit omniprezent, fiind invocat ca o problemă care necesită mobilizarea cetățenilor pentru a salva statul. Însă, deși guvernanții se schimbă, năravul statului rămâne același: exercitarea presiunii asupra cetățenilor.
Diferențele între percepția deficitului sunt evidente când compari traiul unui parlamentar cu cel al unei persoane care trăiește dintr-o pensie modestă. Aceasta evidențiază că deficitele sunt variate, dar năravul statului este constant, afectând destinele individuale.
