Recent, ministrul Bogdan Ivan a stârnit controverse prin numirea finului său, Alin Demian, în funcția de membru al Consiliului de Supraveghere al SPEEH Hidroelectrica. Această decizie a fost primită cu scepticism, având în vedere lipsa unei experiențe remarcabile a lui Demian în domeniul economic.
Într-un comunicat de presă emis de Ministerul Energiei, se subliniază că Demian are o carieră solidă în administrație, dar întrebările se ridică în legătură cu competențele sale reale. Deși a fost descris ca absolvent al Facultății de Științe Economice din Cluj și a acumulat diverse diplome de master, criticii contestă validitatea acestor realizări.
Pe parcursul carierei sale, Demian a ocupat funcții precum consultant financiar, viceprimar și consilier în diverse structuri, fără a se remarca prin realizări semnificative. Această numire este interpretată de mulți ca o perpetuare a sistemului de sinecuri politice, unde relațiile personale primează în fața meritocrației.
Critica se concentrează asupra ideii că, în loc să se concentreze pe angajarea unor specialiști cu adevărat competenți, guvernanții aleg să numească persoane de încredere, ceea ce nu face decât să submineze credibilitatea instituțiilor publice. De asemenea, se subliniază nevoia de a reevalua criteriile de selecție pentru astfel de funcții, pentru a evita repetarea acestor practici dăunătoare.
În concluzie, nominalizarea lui Alin Demian este văzută ca o continuare a vechilor obiceiuri politice, iar scepticismul față de competențele sale economice rămâne ridicat. Oare va reuși ministrul Ivan să demonstreze că această numire nu este doar o altă sinecură în sistemul politic românesc?
