Piesa „Şi cu violoncelul ce facem?” a lui Matei Vișniec, scrisă în 1989, aduce în prim-plan teme profunde legate de condiția artistului și de intoleranța socială într-un cadru totalitar. Această lucrare poate fi interpretată ca o reflecție asupra tensiunii dintre o societate conformistă și un creator care sfidează normele.
Acțiunea se desfășoară într-o sală de așteptare, unde trei personaje fără nume – Bărbatul cu ziarul, Bătrânul cu bastonul și Doamna cu voal – simbolizează omul-masă, care respinge originalitatea. Al patrulea personaj, Bărbatul cu violoncelul, cântă neîncetat, stârnind inițial curiozitate, dar treptat devenind sursă de indiferență și, în cele din urmă, exasperare. La final, cântărețul este îndepărtat cu forța, iar violoncelul rămâne părăsit.
Laitmotivul care răsună obsesiv este întrebarea: „Şi cu violoncelul ce facem?”. Politic, piesa ironizează o utopie totalitară, iar dincolo de aceasta, servește ca o metaforă pentru starea omului modern.
Premiera piesei a avut loc pe 5 martie 2006 în Oradea, cu o distribuție notabilă, incluzând actori precum Gheorghe Crișan și Doru Fârte. Teatrul Regina Maria reînvie acest spectacol, avându-l ca coordonator pe Elvira Rîmbu și regizor pe Petru Vutcărău. Reprezentația este programată pe 25 noiembrie, la Sala Transilvania, începând cu ora 19:00, iar biletele pot fi achiziționate prin intermediul platformei poftimcultura.ro.
