În fiecare zi, suntem invitați să ne reamintim de modestie, conștientizând că multe dintre lucrurile din jurul nostru existau cu mult înainte de a apărea noi. Această lecție de umilință ne amintește să ne respectăm mediul înconjurător, fie că este vorba despre un simplu bob de nisip sau o piatră.
Un prieten drag mi-a scris recent că apreciează felul în care scriu despre diverse subiecte. Aceasta m-a făcut să reflectez la promisiunea de a explora tema unei pietre în scrierile mele, un subiect pe care mulți l-ar putea considera banal.
Totul a culminat într-o duminică nefericită, când nepotul meu, Pavel, a suferit o accidentare la tibie din cauza unei pietre. Aceasta întâmplare mi-a adus în minte valoarea simbolică a pietrei, care a fost, de-a lungul istoriei, un reper esențial în evoluția umană.
Pietrele au servit nu doar la aprinderea focului și la apărarea omului primitiv, ci și ca simboluri în diverse culturi. Ele au fost folosite în construcția unor edificii, dar au și dat naștere unor expresii populare, precum „Tare ca piatra” sau „Apa trece, pietrele rămân”.
Am încheiat discuția cu prietenul meu amintindu-i de importanța pietrei ca limită între imperii sau ca zid despărțitor între diferite lumi. Această reflecție s-a dovedit emoționantă pentru el, dar și pentru mine, având în vedere actualitatea tensiunilor geopolitice.
