Ziua Mondială a Salariului Minim pe Economie este celebrată anual pe 7 iunie, având ca scop evidențierea și discutarea impactului salariului minim asupra economiei și societății.
Această zi oferă un prilej pentru organizațiile sindicale, guverne și specialiști să analizeze și să propună măsuri pentru îmbunătățirea nivelului salarial de bază, punând accent pe drepturile lucrătorilor și protecția socială.
În prezent, mai mult de 90% dintre țările lumii au stabilit un salariu minim la nivel național, reflectând preocuparea globală pentru asigurarea unor venituri minime pentru munca prestată.
În România, salariul minim pe economie este un subiect de mare interes, având în vedere că un procent semnificativ al angajaților sunt remunerați la acest nivel.
Mai mult, România se situează în partea inferioară a clasamentului salariilor minime din Uniunea Europeană.
Ziua Mondială a Salariului Minim pe Economie servește ca un moment de reflecție asupra importanței stabilirii unui salariu minim echitabil, care să asigure un trai decent pentru toți lucrătorii, și subliniază necesitatea unor politici publice eficiente în domeniul muncii și protecției sociale.
Istoricul salariului minim
Istoricul salariului minim este legat de eforturile de protecție a muncitorilor și reducerea exploatării acestora, mai ales în perioadele de industrializare accelerată.
Ideea a apărut în secolul al XIX-lea, în contextul Revoluției Industriale, ca reacție la abuzurile asupra muncitorilor, inclusiv femei și copii, care erau plătiți insuficient pentru un trai decent.
În 1894, Noua Zeelandă a devenit primul stat din lume care a introdus un sistem legal de salariu minim. Australia (1896) și Marea Britanie (1909) au urmat cu sisteme similare.
După Primul Război Mondial, prin crearea Organizației Internaționale a Muncii (OIM) în 1919, ideea protecției salariale a căpătat o dimensiune globală.
Convenția OIM nr. 131 din 1970 privind fixarea salariului minim recomandă statelor să considere:
- nevoile lucrătorilor și familiile acestora,
- nivelul general al salariilor,
- costul vieții,
- prestațiile sociale,
- nivelul dezvoltării economice.
Ziua Mondială a Salariului Minim pe Economie: situația în România
Înainte de regimul comunist, salariile erau reglementate prin contracte colective, dar nu exista un „salariu minim” legal, așa cum îl înțelegem astăzi.
În perioada comunistă, statul controla toate salariile, iar ideea de „salariu minim” exista, însă în afara pieței libere, într-un sistem planificat.
După 1989, salariul minim pe economie a fost introdus oficial în 1990, odată cu reformele post-comuniste.
De atunci, acesta a fost reglementat prin hotărâri de guvern și ajustat periodic, ținând cont de inflație, productivitate și negocieri cu partenerii sociali (sindicate și patronate).
În prezent, salariul minim brut este de 4.050 de lei.
