Cardinalul Lucian Mureșan a fost o figură emblematică pentru credincioșii Bisericii Greco-Catolice, demonstrând o putere de rezistență remarcabilă în fața presiunilor comuniste. A fost hirotonit preot în clandestinitate, având ca cea mai mare tristețe imposibilitatea de a împărtăși acest lucru familiei sale, inclusiv mamei sale.
Născut pe 23 mai 1931 în comuna Ferneziu, astăzi parte din Baia Mare, Lucian Mureșan a crescut într-o familie de țărani buni creștini. Deși părinții săi i-au insuflat valori religioase profunde, puțini știau că destinul său va fi marcat de aventuri și provocări. În copilărie, el și-a demonstrat devotamentul față de credință prin jocuri de-a slujitorul, folosind obiecte improvizate pentru a simula liturghia.
După ce a urmat liceul Gheorghe Șincai, a fost nevoit să renunțe la studii din cauza reformelor educaționale care au eliminat religia din școli. A lucrat în diverse meserii, inclusiv în cariera de piatră, și a fost transferat la muncă forțată din cauza apartenenței sale confesionale.
Totuși, visul de a deveni preot nu l-a părăsit. A reușit să își continue studiile în clandestinitate și, după eliberarea episcopilor din închisori în 1964, a fost hirotonit preot. Activitatea sa pastorală a continuat în secret, îndrumând tineretul și pregătind viitori preoți, chiar și în cele mai dificile condiții.
După 1989, Lucian Mureșan a fost consacrat episcop și a devenit primul episcop al Bisericii Greco-Catolice după perioada comunistă. A fost numit Arhiepiscop Major și a jucat un rol esențial în revigorarea comunității greco-catolice din România.
Pe 18 februarie 2012, a fost numit cardinal de către Papa Benedict al XVI-lea, devenind astfel un lider respectat nu doar în țară, ci și la nivel internațional. Vizitele Papei Ioan Paul al II-lea și, ulterior, ale Papei Francisc la Blaj, au subliniat importanța sa în întărirea relațiilor dintre Biserica Catolică și cea ortodoxă.
