În ultimele decenii, Iranul și Israelul s-au transformat din parteneri în adversari de temut, Iranul având o retorică agresivă împotriva Israelului, declarând că intenționează să-l distrugă.
În trecut, cele două țări au avut legături strânse, Iranul fiind unul dintre primele state care au recunoscut Israelul după înființarea acestuia în 1948. În acea perioadă, Israelul considera Iranul un aliat strategic, având în vedere că ambele țări se confruntau cu amenințări din partea statelor arabe.
Colaborarea dintre Iran și Israel s-a manifestat prin asistență tehnică și militară, Israelul instruind forțele armate iraniene și contribuind la dezvoltarea agriculturii locale. De asemenea, Iranul găzduia o comunitate evreiască semnificativă, care a început să emigreze după Revoluția Islamică din 1979.
Revoluția a marcat o schimbare drastică în relațiile bilaterale, odată cu ascensiunea lui Ruhollah Khomeini la putere, care a anulat toate acordurile anterioare și a început o critică dură a Israelului. Această schimbare a fost marcată de un discurs din ce în ce mai ostil, cu scopul de a câștiga susținerea țărilor arabe.
Conflictul s-a intensificat în anii '80, când Iranul a intervenit în războiul civil din Liban, sprijinind milițiile șiite, inclusiv Hezbollah, care este considerată astăzi un aliat iranian.
În prezent, liderul iranian, Ali Khamenei, continuă să promoveze o retorică anti-Israel, punând la îndoială Holocaustul și respingând regimul israelian. Cu toate acestea, există voci în Iran care pledează pentru o reevaluare a acestei poziții ostile, argumentând că ea nu mai reflectă realitatea internațională.
Critici precum Faezeh Hashemi Rafsanjani și Sadegh Zibakalam subliniază că politica Iranului față de Israel a dus la izolarea țării pe plan internațional. Deși unii iranieni susțin în continuare această atitudine, există un sentiment crescând de frustrare și dezamăgire în rândul celor care doresc o abordare mai moderată.
