Dreptul de preempțiune oferă anumitor persoane prioritate în achiziționarea bunurilor, inclusiv a terenurilor, atunci când proprietarul decide să le vândă. Acest drept permite preemptorilor să cumpere bunul la același preț și în aceleași condiții propuse altor potențiali cumpărători.
Legea reglementează acest aspect, stipulând că, înainte de a vinde un teren, proprietarul trebuie să comunice oferta persoanelor beneficiare ale dreptului de preempțiune. Acestea au un termen limită pentru a accepta oferta și, în cazul în care răspund favorabil, devin prioritar la cumpărare.
Codul civil, în articolele 1730-1740, detaliază aceste reguli, stipulând că dreptul de preempțiune poate fi stabilit prin lege sau prin acorduri între părți. În cazul terenurilor forestiere, vecinii și coproprietarii pot beneficia de acest drept, având o ordine clară stabilită de legislație.
Preemptorii au la dispoziție 30 de zile pentru a-și exprima intenția de a cumpăra terenul. Dacă nu acționează în acest interval, proprietarul poate continua vânzarea către un alt cumpărător. De asemenea, în cazul vânzării unei cote-părți dintr-o proprietate, dreptul de preempțiune nu este automat, ci trebuie stipulat printr-un acord specific.
În cazul în care un teren este vândut fără respectarea dreptului de preempțiune, atât proprietarul, cât și cumpărătorul pot fi afectați. Vânzarea poate fi contestată în instanță, iar proprietarul ar putea fi obligat să plătească despăgubiri persoanei care avea prioritate. De asemenea, dacă procedura legală nu este urmată corect, contractul de vânzare ar putea fi declarat nul.
