Obezitatea este recunoscută nu doar ca o problemă de sănătate, ci și ca o boală inflamatorie. Celulele imune, responsabile pentru inflamație, au receptori pentru hormonul insulină, ceea ce influențează modul în care organismul răspunde la această substanță crucială. În cazul persoanelor supraponderale, celulele imune consumă insulina, ceea ce duce la creșterea nivelului de glicemie.
Un tip important de celulă din sistemul imunitar este macrofagul, care conține un număr mare de receptori diferiți. Acești receptori se activează în funcție de amenințare, determinând macrofagul să lupte împotriva agresorilor. Expertul imunolog Carmen Chifiriuc subliniază: „Monitorizarea acestor markeri de inflamație este crucială și poate oferi clinicianului sugestii utile pentru diagnostic.”
Agresorii nu sunt doar bacterii sau virusuri; grăsimea în exces reprezintă o amenințare semnificativă. Sistemul imunitar se confruntă cu celulele macrofage, care se găsesc din abundență în țesutul adipos. Aceste celule, deși menite să protejeze organismul, devin parte din patologia obezității.
În momentul în care consumăm alimente, pancreasul eliberează insulină, care ajută la transportul glucozei în celule, normalizând astfel nivelul de glicemie. Totuși, în cazul persoanelor supraponderale, acest mecanism suferă modificări. Carmen Chifiriuc adaugă: „Macrofagul are receptori pentru insulină, iar acest lucru generează probleme pentru pacienții cu diabet de tip 2 și obezitate. În țesutul adipos, macrofagele consumă insulina, ceea ce duce la rezistența periferică la insulină, iar glucoza rămâne la un nivel crescut.”
Astfel, în cazul persoanelor supraponderale, aceste celule de apărare devin o sabie cu două tăișuri. Ele sunt aduse în țesutul gras pentru a apăra organismul, dar contribuie la dezvoltarea bolii. De aceea, este esențial să abordăm obezitatea ca pe o afecțiune care necesită tratament. Analizele de sânge care indică inflamația, precum proteina C reactivă, fibrinogenul și, mai recent, interleukina 6, sunt indicii importante în acest sens.
