Extinderea Uniunii Europene spre nord este un proces complex, dar necesar, care necesită pregătiri strategice din partea liderilor UE, conform unei analize recente.
Țările nordice, precum Islanda, Norvegia și Groenlanda, sunt deja integrate în Spațiul Economic European și în zona Schengen, însă nu au devenit membre cu drepturi depline ale Uniunii. Recent, totuși, schimbările geopolitice au determinat o reevaluare a acestei situații.
Aceste națiuni se confruntă cu noi amenințări la adresa securității, iar articolul 42.7 din Tratatul Uniunii Europene, care stipulează un angajament reciproc de apărare, a câștigat relevanță. Aderarea la UE nu mai este văzută ca o povară, ci ca o necesitate de securitate.
În plus, excluderea din procesul decizional european a generat un sentiment de dezavantaj în rândul acestor țări. Guvernul islandez ia în considerare organizarea unui referendum pentru reluarea negocierilor de aderare, iar în Norvegia discuțiile pe această temă au fost revitalizate, sprijinul public pentru integrarea în UE atingând niveluri record.
Din perspectiva Uniunii Europene, extinderea spre nord ar reprezenta un avantaj strategic semnificativ, sporind influența și credibilitatea blocului, precum și reziliența economică și energetică. Aceste țări împărtășesc valorile și interesele strategice ale UE, ceea ce le face candidați ideali pentru integrare.
Președinția daneză subliniază importanța extinderii, considerând-o o „necesitate geopolitică” și oferind un cadru favorabil pentru dialogul și cooperarea cu regiunile nordice.
