Pe 5 august 2025, Ion Iliescu, figura emblematică a tranziției românești, a decedat, marcând finalul unei perioade tumultoase din istoria țării. De-a lungul carierei sale, imaginea lui Iliescu a variat, fiind perceput atât ca un reformator, cât și ca un apărător al vechilor structuri comuniste.
Născut pe 3 martie 1930 în Oltenița, Ion Iliescu a fost influențat profund de mediul comunist al vremii. Tatăl său, activist comunist, a fost întemnițat, iar mama sa l-a abandonat în copilărie, crescându-l rudele. A intrat în Partidul Comunist datorită unei mătuși care colabora cu Ana Pauker.
Iliescu și-a continuat studiile la Institutul Politehnic din București, urmând apoi cursuri la un institut din Moscova, unde a devenit inginer. De la o vârstă fragedă, a fost activ în politica comunistă, devenind membru al Uniunii Tineretului Comunist la doar 14 ani. În 1965, a ajuns membru al Comitetului Central, iar în 1968 a fost inclus în Comitetul Politic Executiv.
După 1971, a fost marginalizat de Nicolae Ceaușescu, fiind trimis să conducă instituții în provincie. Această distanțare i-a oferit o nouă oportunitate în contextul căderii regimului Ceaușescu, în decembrie 1989, când a revenit în centrul politic ca lider al Frontului Salvării Naționale.
În mai 1990, Iliescu a câștigat alegerile prezidențiale cu un procent covârșitor de 85%, beneficiind de lipsa unei opoziții reale. Mandatul său a fost marcat de controverse, inclusiv de intervenția brutală în timpul protestelor din Piața Universității în iunie 1990, care a dus la violențe și pierderi de vieți omenești.
După o pauză de patru ani, Iliescu a revenit la conducere în 2000, având un mandat care a coincis cu integrarea României în NATO și finalizarea negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană. Totuși, această perioadă a fost marcată de consolidarea rețelelor de influență postcomunistă în structurile statului.
În anii care au urmat, Iliescu a continuat să fie subiect de anchete judiciare pentru implicarea sa în evenimentele de după 1989, dar a susținut întotdeauna că acțiunile sale au fost motivate de interesele naționale.
Ultimii săi ani au fost trăiți în discreție, suferind probleme de sănătate, iar în 2025, a fost diagnosticat cu cancer pulmonar, murind în aceeași vară la vârsta de 95 de ani.
