Ion Iliescu, figura proeminentă a tranziției României către democrație, a murit recent, lăsând în urmă o moștenire complexă. De la un membru influent al Partidului Comunist Român, el a devenit liderul revoluției din decembrie 1989, care a dus la căderea dictatorului Nicolae Ceaușescu.
În anii săi de glorie, Iliescu era aclamat de români, dar a fost și un lider controversat. Protestele studențești din iunie 1990 au dus la apelul său de a chema minerii pentru a reprima manifestațiile, un act ce a stârnit critici intense și care a dus la violențe soldate cu morți și răniți.
În ciuda acestor acuzații, Iliescu a negat întotdeauna implicarea sa în violențe, fiind trimis recent în judecată pentru crime împotriva umanității, dar fără a fi condamnat până în prezent.
Revoltele minerilor au întârziat progresul României spre o economie de piață și au descurajat investițiile externe. Totuși, Iliescu a fost un susținător al integrării României în structuri internaționale, contribuind la aderarea țării la NATO în 2004 și la Uniunea Europeană în 2007.
Fondator al Partidului Social-Democrat (PSD), Iliescu rămâne singurul lider care a câștigat trei mandate prezidențiale în România, o realizare neegalată de succesorii săi.
