Un complex rezidențial din Göttingen, Saxonia Inferioară, construit în anii '70, adăpostește 759 de locuitori din 30 de naționalități, printre care se numără solicitanți de azil și beneficiari de ajutoare sociale.
Blocul a fost subiect de discuție în presă, mai ales din cauza condițiilor de igienă precare, care au dus la carantina sa în timpul pandemiei de coronavirus. Deși pandemia a trecut, situația nu s-a îmbunătățit, iar deșeurile sunt aruncate pe fereastră, creând un mediu insalubru.
În fața clădirii, se pot observa mormane de gunoi și mașini abandonate, iar un agent imobiliar a avertizat vizitatorii să se ferească de feronerie aruncată din feronerie.
Holurile și scările clădirii sunt invadate de un miros de urină și vomă. O locatară, Ramona S., a povestit despre lupta ei cu șobolanii, menționând că a sigilat ușa apartamentului său cu spumă de construcție pentru a împiedica pătrunderea gândacilor.
Un alt locatar, Yuliia Mostova, originară din Ucraina, a subliniat dificultățile de a urca cumpărăturile până la etajul șase, având în vedere că liftul este defect de mai bine de un an. Administratorul clădirii, Dominik Fricke, a explicat că lipsa fondurilor și a meșterilor face imposibile reparațiile necesare.
Cei care locuiesc acolo, precum Mircea Jiga și soția sa, se plâng de dificultățile întâmpinate în găsirea unui nou apartament din cauza stigmatului asociat adresei lor. Chiria pentru apartamentul lor de 50 de metri pătrați este de 700 de euro, iar majoritatea chiriașilor primesc suport din partea autorităților locale.
Un purtător de cuvânt al municipalității a recunoscut că nimeni nu ar trebui să locuiască în asemenea condiții, dar a subliniat că procedurile legale pentru a declara imobilul nelocuibil sunt complexe și consumatoare de timp. Autoritățile sanitare și de ordine publică sunt frecvent prezente pentru a verifica starea clădirii, dar soluțiile sunt de durată.
