Este o dimineață senină de mai și, într-o margine de pădure din Argeș, un grup de bărbați se pregătește pentru un ritual conștiincios, pe care îl desfășoară aproape în fiecare weekend.
La 120 de kilometri distanță, într-un lăstăriș din județul Olt, un fost polițist pensionat, mai matinal, pătrunde pe teren. Această scenă se repetă și în Mureș, Prahova, Dolj și în orice județ din România. Toți acești oameni sunt animați de o pasiune comună: descoperirea.
Detectorist: „Să știi că e acolo și că l-ai găsit tu... este o senzație incredibilă.”
Popular denumiți detectoriști, aceștia sunt adevărați căutători de comori. Cu ajutorul unor detectoare de metale, mai ieftine sau mai scumpe, în funcție de posibilități, românii combină iubirea pentru istorie și vestigii cu mișcarea în natură, având și un vis ascuns de a descoperi obiecte de patrimoniu.
Citește și
Descoperire impresionantă în Vaslui: monede antice și artefacte vechi de aproape 2.000 de ani, găsite într-o pădure.
Astfel, aceștia descoperă numeroase vestigii, de la monede și unelte din Epoca Bronzului, până la piese de decor și îmbrăcăminte, statuete, arme și bijuterii din timpurile medievale.
Artefactele ascunse în pământ: între detectoriști și arheologi
Cele mai multe dintre aceste piese de patrimoniu ajung în muzee, dar majoritatea rămân neexpuse. Teoretic, vânătorii de comori ar trebui să contribuie la descoperiri și să completeze munca arheologilor. Totuși, aceștia din urmă îi acuză că, în goana de a căuta și a săpa haotic, pot produce mai mult deranj în zone ce ar putea deveni situri de mare valoare.
În această poveste cu multe căutări, se află și bani la mijloc. Uneori, sumele sunt considerabile, de ordinul zecilor de mii de euro, pentru o comoară. Totuși, statul nu îi recompensează pe detectoriști pentru descoperiri decât foarte rar, deși legea prevede acest lucru. Astfel, bunurile găsite nu mai iau drumul muzeelor, ci intră pe un alt făgaș.
Mihai, vânător de comori: „Intră pe piața neagră.”
Paul Durca, vânător de comori: „Sunt braconieri.”
Tot mai mulți căutători de comori autorizați în România
Oficial, în România sunt autorizați peste 21.000 de căutători de comori, iar numărul acestora este în continuă creștere, cu trei sferturi mai mult decât înainte de pandemie. În acest fenomen național, aceștia sunt obligați să își înregistreze detectorul la poliție. Tiberius și Mihai, detectoriști din Pitești, explică:
Tiberius, vânător de comori: „Plătești o taxă de 20 de lei și aștepți câteva săptămâni pentru a primi hârtia.”
Mihai, vânător de comori: „Ar trebui să fie mai greu, niște cursuri.”
Din când în când, acești căutători dau peste tezaure importante. Totuși, conform legii, descoperitorul este obligat să predea tot ce găsește mai vechi de 100 de ani. Predarea se face în termen de 72 de ore de la descoperire, fie la muzeul județean, fie la primăria localității. Tiberius a realizat sute de drumuri în ultimii doi ani.
Tiberius: „Am peste 200 de procese verbale, am descoperit cel mai vechi lacăt roman din țară.”
În întreaga poveste a găsirii de comori, totul se bazează pe noroc, fler și interpretarea unor informații istorice. Aceștia caută pe unde erau, în trecut, traseele negustorilor și localitățile unde oamenii erau frecvent atacați de bande de cotropitori. Hărțile disponibile datează doar din secolul XVIII.
Micile sau marile descoperiri povestesc despre obiceiurile strămoșilor din aceste meleaguri, despre modul în care teritoriile actualei Românii erau prădate de cotropitori, haiduci și tâlhari, între târguri și oboare, pe trasee comerciale între regiuni și țări.
Tiberius: „Oamenii, fiind urmăriți, îngropau banii, dar apoi ori nu mai erau în viață să revină, ori nu mai reușeau să identifice locul. Alții erau cotropiți și ascundeau averile, pe atunci nu existau bănci.”
Costurile căutării de comori
Pasionații ies pe teren cu detectoare care pornesc de la 300-400 de euro, până la câteva mii de euro, pentru piese foarte ușoare, din carbon. Dintre cei peste 20.000 de detectoriști autorizați la nivel național, județul cu cei mai mulți este Hunedoara, unde se află și cele mai multe vestigii, situri și comori descoperite din vremea dacilor. Un arheolog de la Muzeul din Deva oferă detalii:
Marius Barbu, arheolog al Muzeului din Deva: „La noi sunt autorizați peste 800.”
Conform legii, căutările sunt interzise în siturile arheologice. La Micia, lângă Deva, arheologii sunt anunțați periodic de localnici despre apariția detectoriștilor în zone unde nu au voie, adică unde, oficial, se află o fostă așezare de acum 2.000 de ani și un castru roman.
Marius Barbu: „Am văzut urme și mi-au spus localnicii că îi mai văd în câmp.”
Tiberius: „Mulți detectoriști nu știu că nu trebuie să intre în situri.”
Obligațiile căutătorilor de comori
Dacă descoperirea se face în weekend, la zeci sau sute de kilometri de domiciliu, oamenii trebuie să revină în timpul săptămânii, în cele 72 de ore, la primăria localității unde s-a desfășurat căutarea.
Dacă nu fac acest lucru, pot merge la muzee, dar aici acuză că sunt puși să aștepte, pe motiv că nu are cine să le preia bunurile în gestiune.
Dacă nu predau la timp bunurile, conform legii, intră în ilegalitate. Deținerea lor fără predare la termen este considerată infracțiune, iar aceștia riscă dosar penal și chiar o condamnare.
Tiberius: „Arheologii se supără că le punem la treabă, că le dăm de lucru în plus.”
Mihai: „Facem catch & release, le punem înapoi în pământ.”
Tiberius are și un canal de YouTube, unde postează periodic ieșirile în natură și întâlnirile cu alți pasionați. Sunt suficiente 4-5 ore pe teren, în păduri mai sus de localitatea Topoloveni, pentru a găsi obiecte foarte interesante.
