Statuia leului din bronz, un simbol iconic situat pe o coloană în Piazzetta, lângă Piața San Marco din Veneția, ar putea avea o istorie mai complexă decât se credea anterior. Recent, cercetătorii de la Universitatea din Padova au analizat mostre din materialul statuii și au ajuns la concluzia că cuprul utilizat provine din râul Yangtze din China, conform unui studiu publicat în revista Antiquity.
Acest lucru sugerează că statuia, care are dimensiuni impresionante de 4 metri lungime și 2,2 metri înălțime, nu a fost realizată local, așa cum se considera anterior, ci ar putea fi inspirată de stilurile din perioada dinastiei Tang din China, dată fiind asemănarea sa cu lucrările din acea epocă.
Deși leul a fost adus la Veneția în secolul al XIII-lea, cercetătorii subliniază că stilul său artistic este mai apropiat de cele din China decât de cele din Europa mediteraneană medievală. Detalii precum forma botului și urmele procedurilor de reparație sugerează influențe asiatice.
Coloana pe care se află statuia provine din Anatolia, iar leul a suferit mai multe reparații de-a lungul timpului, prima fiind documentată în 1293. Se speculează că familia Polo, în timpul călătoriilor lor în Asia, ar fi putut contribui la aducerea acestei sculpturi în Europa, având în vedere că vizitele lor la curtea lui Kublai Khan au avut loc între 1264 și 1268.
Este posibil ca statuia să fi fost inițial un zhènmùshòu, un gardian de mormânt din dinastia Tang. După ce a fost adusă în Italia, statuia a fost resculptată pentru a semăna cu emblema sfântului Marc, având coarnele îndepărtate și fiind modificată pentru a se adapta contextului venetian.
În absența unor dovezi scrise clare, cercetătorii consideră că scopul inițial al instalării statuii ar putea fi interpretat ca un simbol al legăturilor comerciale și culturale din perioada medievală, sugerând o conectivitate remarcabilă între diferite colțuri ale lumii.
