Cercetătorii au făcut progrese semnificative în înțelegerea activității cerebrale, identificând tipare care ar putea să indice riscul de Alzheimer cu până la 12 ani înainte ca simptomele să devină evidente. Această descoperire ar putea revoluționa metodele de evaluare timpurie a bolii.
Un studiu recent, publicat în revista Science Advances și coordonat de specialiști de la Stanford Medicine, a demonstrat că anumite modele de activitate cerebrală sunt corelate cu declinul cognitiv și cu riscul apariției bolii Alzheimer.
Utilizând imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (RMN funcțional), cercetătorii au evaluat fluxul sanguin din diverse regiuni cerebrale, ceea ce le permite să observe activitatea neuronală. Analiza s-a concentrat pe conectivitatea funcțională a creierului, inclusiv în starea de repaus.
Rezultatele sugerează că aceste caracteristici ale activității cerebrale ar putea reprezenta indicatori timpurii ai vulnerabilității la declin cognitiv. În prima etapă, au fost comparate imagini cerebrale obținute de la 180 de persoane vârstnice cu memorie foarte bună și 110 pacienți diagnosticați cu Alzheimer.
Persoanele vârstnice cu memorie excepțională, denumite „SuperAgers”, au fost deosebit de interesante pentru cercetătorii care studiază protecția creierului împotriva declinului cognitiv. Analiza a relevat diferențe de activitate și conectivitate în regiuni cerebrale asociate cu memoria și funcțiile cognitive.
Pe baza acestor observații, echipa a dezvoltat un sistem de evaluare numit ARC (Alzheimer's-resilient connectome), care identifică tiparele cerebrale asociate cu rezistența sau vulnerabilitatea la declin cognitiv. Sistemul a demonstrat o capacitate ridicată de a diferenția persoanele cu performanțe cognitive excepționale de pacienții cu Alzheimer.
Cercetătorii au aplicat metoda ARC pe grupuri independente, analizând 818 și 497 de participanți cu vârste cuprinse între 55 și 70 de ani, fără tulburări cognitive. Participanții cu tipare cerebrale similare celor observate la pacienții cu Alzheimer au avut un declin cognitiv mai rapid, în timp ce cei care au prezentat activitate cerebrală similară cu „SuperAgers” au avut un declin mai lent.
Durata monitorizării a variat, unele grupuri fiind urmărite timp de până la 12 ani. Rezultatele sugerează că analiza activității cerebrale ar putea ajuta la identificarea modificărilor asociate cu riscul de Alzheimer cu mult înainte de apariția simptomelor.
Deși metoda ARC nu este un test diagnostic, cercetătorii consideră că identificarea indicatorilor timpurii poate contribui la dezvoltarea intervențiilor preventive. În viitor, este posibil ca tehnici precum antrenamentul cognitiv sau stimularea magnetică transcraniană să fie utilizate pentru a îmbunătăți sănătatea cerebrală.
În concluzie, studiul deschide noi perspective asupra modului în care modificările funcționale ale creierului pot precede declinul cognitiv și sugerează că analiza conectivității cerebrale ar putea îmbunătăți identificarea timpurie a persoanelor cu risc crescut de Alzheimer.
