Cafeaua turcească, deși asociată adesea cu Turcia, își are originile în Yemen, unde, în secolul al XV-lea, misticii sufi o consumau pentru a rămâne alertați în timpul rugăciunilor lungi. Aceasta a fost introdusă în Imperiul Otoman în 1538, odată cu cucerirea Yemenului de către sultanul Süleyman Magnificul.
În 1539, amiralul otoman Hayreddin Barbarossa a menționat o "kahve odası" (cameră de cafea) în proprietățile sale, iar până în anii 1550 au apărut primele cafenele, cunoscute sub numele de "kahvehane", în Istanbul.
Interdicția cafelei a devenit o realitate în 1511, când guvernatorul din Mecca, Hayır Bey, a decretat interzicerea acesteia, temându-se că băutura ar putea genera idei radicale. De-a lungul timpului, sultanii otomani au închis cafenele din aceleași motive, deși acestea au continuat să existe în mod clandestin. În secolul al XVII-lea, și regele Charles al II-lea al Angliei a încercat să le închidă, suspectând activități subversive în interiorul lor.
Cafeaua turcească se prepară printr-o metodă unică, folosind un cezve (ibrik) care implică gătirea cafelei, nu doar infuzarea acesteia. Această tehnică produce o băutură neflitrată, distinctă față de alte tipuri de cafea.
Dincolo de aspectul său culinar, cafeaua turcească are o semnificație socială și culturală profundă. Conform profesoarei Seden Doğan, aceasta este mai mult decât o băutură; este o "punte" pentru relațiile sociale, având un rol important în tradițiile turcești, cum ar fi ritualul de logodnă, unde mireasa servește cafea familiei mirelui cu o cantitate de sare, demonstrând astfel răbdarea și maturitatea acestuia.
Ritualul de citire a zațului este o altă practică asociată cu cafeaua, considerată o activitate ludică și comunală. Aceasta adaugă o dimensiune distractivă și simbolică consumului de cafea.
Cafeaua a căpătat popularitate rapidă în Europa, ajungând în Londra prin intermediul comerciantului Daniel Edwards, iar în 1652, servitorul său a deschis una dintre primele cafenele din oraș.
Deși cafeaua turcească are o istorie bogată, ea nu a obținut recunoașterea globală comparabilă cu espresso. Totuși, există inițiative de promovare, cum ar fi Turkish Coffee Room din New York, care oferă experiențe immersive de consum și ghicit.
Pentru o degustare autentică a cafelei turcești, Istanbul oferă locații precum Hafız Mustafa, Mandabatmaz și Nuri Toplar, unde cafeaua este preparată cu atenție și servită tradițional, alături de dulciuri locale.
