Oceanul Atlantic, al doilea ca mărime de pe glob, acoperă aproape 20% din suprafața Pământului, conform datelor recente.
Denominarea acestui ocean are rădăcini adânci în mitologia greacă. Cuvântul „Atlantic” derivă din numele titanului Atlas, care, conform mitologiei, a fost condamnat să susțină cerul. Această legătură mitologică se extinde și asupra denumirii munților Atlas din Maroc, care se află în apropierea oceanului.
În ceea ce privește denumirea oceanului, aceasta este strâns legată de Atlantida, un mit asociat cu Atlas. Termenul „Atlantic” a fost folosit inițial pentru a descrie coasta de nord-vest a Africii, unde se regăsesc Munții Atlas. De-a lungul timpului, începând cu secolul XVII, denumirea a fost extinsă pentru a include întregul ocean.
În perioada antică, grecii și romanii credeau într-un fluviu numit Oceanus, care înconjura întreaga lume, iar Marea Mediterană era considerată centrul acestui univers. Numele „Mediterană” provine din latinescul „mediterraneus”, semnificând „interior” sau „în mijlocul uscatului”.
Oceanul Atlantic este, de asemenea, un habitat divers, adăpostind o mare varietate de specii marine. Recent, s-au realizat descoperiri importante în adâncurile acestuia, inclusiv în Monumentul Național Marin Northeast Canyons and Seamounts, unde au fost identificate numeroase specii de corali și pești.
Populațiile de rechini albi din apele americane au început să crească, ceea ce este considerat un semn pozitiv pentru conservarea speciilor. Totuși, alte specii, cum ar fi balena neagră a Atlanticului de Nord, se află pe cale de dispariție, cu mai puțin de 400 de exemplare rămase în sălbăticie.
