În anii '30, un program inovator de nutriție a fost implementat în Oslo, având ca scop îmbunătățirea sănătății copiilor din școlile primare. Această inițiativă, cunoscută sub numele de „micul dejun Oslo”, a fost propusă de medicul Carl Schiotz, în contextul unei crize economice care afecta multe familii.
Pachetul de mic dejun includea două felii de pâine integrală cu margarină, o felie de brânză, un pahar de lapte, o jumătate de măr, o jumătate de portocală și o linguriță de ulei de ficat de cod. Această masă, simplă dar nutritivă, a fost ușor de pregătit și distribuit în școli, având un impact semnificativ asupra sănătății copiilor.
Un aspect esențial al programului era nu doar conținutul nutritiv, ci și organizarea mesei. Schiotz credea că un copil trebuie să simtă foamea pentru a aprecia mâncarea, iar drumul până la școală era considerat important pentru a stimula apetitul. Micul dejun se desfășura într-un mediu calm și plăcut, unde copiii erau încurajați să mănânce încet și să evite combinația de a mânca și a bea simultan.
Programul a avut un impact profund asupra obiceiurilor alimentare din Norvegia, extinzându-se ulterior în întreaga Scandinavia și chiar în alte colțuri ale lumii, inclusiv în Australia și Canada. Studiile au arătat că, în urma acestui program, copiii au înregistrat o creștere semnificativă în înălțime și o îmbunătățire a stării generale de sănătate.
La vârsta de 14 ani, media înălțimii acestor copii a crescut cu aproximativ 10 cm, oferind o dovadă concretă a eficienței programului. Acest model de nutriție a contribuit nu doar la dezvoltarea fizică, ci și la promovarea egalității sociale, asigurând aceeași masă pentru toți copiii, indiferent de statutul financiar al familiilor lor.
Implementarea acestui program a demonstrat că o alimentație sănătoasă poate transforma nu doar sănătatea copiilor, ci și încrederea într-o politică publică dedicată bunăstării comunității. Exemplele de succes din Oslo subliniază importanța nutriției în dezvoltarea tinerelor generații.
