O femeie din Viena, în vârstă de 54 de ani, s-a căsătorit pe 10 ianuarie 2025 cu un bărbat cu 15 ani mai în vârstă, care, din păcate, a decedat pe 17 aprilie 2025, la doar 97 de zile după nuntă. Bărbatul, născut în 1957, primea o pensie de invaliditate din decembrie 2016.
Deși cei doi locuiau împreună înainte de căsătorie și aveau copii, femeia a declarat că ar fi dorit să se căsătorească mai devreme, dar nu a putut din cauza lipsei acordului reprezentantului său legal.
După deces, autoritățile austriece de asigurări de pensii i-au oferit o pensie de urmaș pentru o perioadă limitată de 30 de luni, dar femeia a solicitat o pensie pe termen nelimitat, dând astfel în judecată instituția.
Atât instanțele inferioare, cât și Curtea Supremă i-au respins cererea, argumentând că, conform legislației în vigoare, durata minimă a căsătoriei pentru acordarea unei pensii pe viață trebuie să fie de trei ani. Căsătoria lor a durat doar puțin peste trei luni, ceea ce a dus la respingerea cererii acesteia.
Curtea Supremă a subliniat că conviețuirea anterioară nu echivalează cu o căsătorie din punct de vedere juridic și că motivele pentru care cuplul nu s-a căsătorit mai devreme nu au relevanță legală. De asemenea, judecătorii au concluzionat că femeia nu a demonstrat cum lipsa acordului legal a împiedicat-o să se căsătorească mai devreme.
Astfel, decizia de a nu-i acorda o pensie pe termen nelimitat a fost menținută, iar femeia va beneficia de pensia pe care i-a oferit-o inițial instituția, dar doar pentru perioada stabilită de 30 de luni.
