Papa Francisc, liderul Bisericii Catolice, a decedat la vârsta de 88 de ani, în a doua zi de Paște, în reședința sa de la Vatican, Casa Santa Marta, conform Vatican News.
Papa Francisc a inaugurat o nouă eră de conducere a Bisericii Romano-Catolice în 2013, când a fost ales papă.
Este notabil că, pentru prima dată în pontificat, Papa Francisc nu a oficiat slujba de Paște, ci a transmis un mesaj scurt adresat credincioșilor de la Vatican.
Fiind primul papă din emisfera vestică, primul din America de Sud și primul din ordinul iezuit, Papa Francisc a implementat numeroase reforme în biserică, având o reputație de modestie și apropiere față de oameni.
Printre realizările sale semnificative se numără enciclica papală Laudato si ("Slavă ție", 2015), care a abordat criza climatică și a susținut buna gestionare a mediului, precum și eforturile sale de a promova unitatea între catolici, necatolici și necreștini. De asemenea, a emis scuze istorice pentru abuzurile sexuale comise de clerici.
Până la alegerea sa ca papă, la 76 de ani, arhiepiscopul iezuit de Buenos Aires era o figură proeminentă pe întreg continentul, fiind totodată un simplu pastor profund iubit de dioceza sa. Bergoglio a călătorit adesea cu metroul și autobuzul în cei 15 ani de episcopat, afirmând: "Poporul meu este sărac și eu sunt unul dintre ei", explicându-și astfel decizia de a locui într-un apartament modest și de a-și găti singur cina.
Primii ani ai carierei
Bergoglio a fost fiul unor imigranți italieni în Argentina. Tatăl său, Mario, era contabil angajat la căile ferate, iar mama sa, Regina Sivori, s-a dedicat creșterii celor cinci copii ai lor.
După ce a terminat liceul pentru a deveni tehnician chimist, tânărul Bergoglio a lucrat scurt timp în industria alimentară, dar a simțit chemarea către Biserică.
Când avea 21 de ani, a suferit o pneumonie severă, ceea ce a dus la extirparea unei părți din plămânul drept.
A intrat în noviciatul iezuit în 1958 și ulterior s-a orientat către mediul academic, studiind științele umaniste în Santiago, Chile, și obținând o licență în filosofie în provincia Buenos Aires. După absolvire, a predat literatură și psihologie la liceu, continuând totodată studiile de teologie.
A fost hirotonit preot în 1969, a depus jurămintele finale în ordinul iezuit în 1973 și, ulterior, a fost superior al provinciei iezuite din Argentina (1973-1979).
Mandatul lui Bergoglio în fruntea iezuiților din țară a coincis cu lovitura de stat militară din Argentina (1976), condusă de generalul Jorge Rafael Videla.
În timpul Războiului Murdar (1976-1983), o campanie a dictaturii militare împotriva stângii și a altor persoane considerate subversive, între 10.000 și 30.000 de persoane au dispărut. Bergoglio a afirmat că a ascuns mai multe persoane de autorități și le-a ajutat să fugă din țară.
Controversa din timpul dictaturii militare
În 1976, doi preoți iezuiți care lucrau în cartierele sărace au dispărut, fiind găsiți în viață după cinci luni, drogați. Rolul lui Bergoglio în această situație a generat controverse, unii critici acuzându-l că nu i-a protejat pe preoți.
Alții au acceptat versiunea lui Bergoglio că a intervenit pe ascuns pentru a asigura eliberarea lor. Un proces împotriva lui, care îl acuza de complicitate în dispariția preoților, a fost respins.
Cardinalul renumit pentru modestie
În anii 1980, Bergoglio a fost profesor și rector de seminar teologic, urmând studii postuniversitare de teologie în Germania. A fost numit episcop auxiliar de Buenos Aires în 1992, iar în 1998 a devenit arhiepiscop, fiind consacrat cardinal în 2001.
În timpul crizei economice din Argentina, Bergoglio a câștigat reputația de modestie, locuind într-un apartament simplu și călătorind cu transportul în comun.
A devenit un susținător deschis al celor săraci, dar conservatorismul său teologic l-a pus în contradicție cu administrațiile de centru-stânga. Bergoglio a fost un critic vocal al inițiativelor sociale, inclusiv legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex.
Cardinalul Bergoglio devine Papa Francisc
În februarie 2013, după demisia Papei Benedict al XVI-lea, Bergoglio a fost ales papă pe 13 martie 2013, alegând numele de Francisc, în onoarea Sfântului Francisc de Assisi.
Francisc a preluat conducerea unei biserici aflate la răscruce de drumuri, unde scandalurile legate de abuzurile sexuale au afectat grav imaginea instituției. În discursurile sale, el a cerut o reînnoire spirituală și o mai mare atenție la situația celor săraci.
Francisc a continuat să promoveze dialogul interreligios și a denunțat inegalitatea economică, făcând apel la o slujire care să includă nu doar creștinii, ci și necreștinii.
Discursuri și enciclice
În iunie 2013, Francisc a publicat prima sa enciclică, Lumen fidei („Lumina credinței”). A continuat să abordeze problemele sociale și etica sexuală, generând controverse prin declarațiile sale deschise.
Unul dintre cele mai importante documente publicate de el a fost Laudato si', care a denunțat degradarea mediului și a promovat conceptul de „ecologie integrală”.
În 2019, a devenit primul papă care a vizitat Peninsula Arabică, promovând fraternitatea religioasă și pacea.
Vizita în România
Papa Francisc a efectuat o vizită de trei zile în România în 2019, fiind prima țară ortodoxă pe care a vizitat-o în papalitate. A avut întâlniri cu oficiali români și a prezidat slujba de beatificare a episcopilor greco-catolici morți în închisorile comuniste.
Pandemia COVID-19
Pandemia COVID-19 a reprezentat o provocare pentru slujirea lui Francisc, acesta adaptându-și activitățile la noile condiții. A transmis rugăciuni online și a efectuat o binecuvântare extraordinară, cerând încetarea pandemiei.
