În România, procentul angajaților din sectorul public este de 13,6%, ceea ce reprezintă aproape jumătate din media europeană de 23%. Conform datelor Eurostat, din totalul de 8,6 milioane de angajați din țară, doar 1,18 milioane își desfășoară activitatea în sectorul public.
Cele mai mari procente de angajați la stat se regăsesc în țările nordice, precum Suedia, care are 34% din forța de muncă în sectorul public. Norvegia, deși nu este membră UE, se află chiar și mai sus, cu 34,9%. În contrast, România se află sub media vecinilor săi, Bulgaria și Italia, care au 17,2%, respectiv 17,3% din forța de muncă angajată în sectorul public.
Analizele arată că nu numărul angajaților este cauza principală a problemelor din serviciile publice, ci calitatea pregătirii acestora. În ciuda numeroaselor încercări de reformă, rezultatele au fost dezamăgitoare, iar angajații din sectorul public au demonstrat o rezistență semnificativă la schimbări.
Reforma inițiată de premierul Ilie Bolojan este doar o nouă tentativă într-o lungă serie de eforturi care au avut loc în ultimele două decenii. De-a lungul timpului, România a implementat diverse strategii și legi menite să modernizeze administrația publică, însă acestea au fost adesea blocate politic sau aplicate ineficient.
În plus, un studiu recent a arătat că 95% dintre angajații din sectorul public nu se tem de eventualele reforme anunțate, considerând că acestea nu le vor afecta locurile de muncă. Această percepție reflectă o auto-imunizare a angajaților față de realitatea sistemului, unde foarte puțini sunt dispuși să admită existența sub-performanței în rândul colegilor lor.
Ilie Bolojan a subliniat necesitatea de a implementa noi indicatori de performanță, avertizând că cei care nu se vor conforma pot fi excluși. Totuși, pentru a asigura o reformă reală, este esențial ca sistemul de evaluare a performanțelor individuale să devină parte integrantă a instituțiilor statului.
