Întâmpinarea Domnului este o sărbătoare importantă pentru creștini, celebrată la 40 de zile după nașterea lui Hristos, pe 2 februarie. Această zi este marcată de credincioșii ortodocși, catolici și luterani, care își aduc omagiu Mântuitorului adus la Templu de Fecioara Maria și dreptul Iosif, conform legii care stipulează ca orice întâi născut de parte bărbătească să fie dedicat lui Dumnezeu în a 40-a zi de la naștere. Totodată, aceasta este o ocazie pentru curățirea mamei.
Sărbătoarea a fost instituită la Roma în anul 494 de papa Gelasiu, înlocuind vechea festivitate păgână a Lupercaliilor, care se ținea la începutul lunii februarie și includea procesiuni cu făclii în cinstea zeului Pan. În Răsărit, Întâmpinarea Domnului a fost adoptată în timpul domniei împăratului Justin I, având o circulație mai largă în secolul VI, când împăratul Justinian a mutat data sărbătorii la 2 februarie.
În tradiția ortodoxă, această sărbătoare subliniază datoria mamelor de a aduce copiii la biserică pentru a primi binecuvântarea. Mama se prezintă în biserică cu nou-născutul, oferindu-l lui Dumnezeu, iar preotul rostește rugăciuni pentru curățirea ei și binecuvântarea pruncului, având în vedere o eventuală pregătire pentru botez. Această ceremonie simbolizează momentul în care Maica Domnului l-a adus pe Iisus în Templu, fiind purtat în brațe de dreptul Simeon.
De asemenea, în folclorul românesc, ziua de 2 februarie este cunoscută ca Ziua Ursului. Există tradiții populare conform cărora copiii erau unși cu grăsime de urs, considerându-se că astfel se transfera puterea acestui animal asupra lor. Se credea că vremea din această zi poate prezice durata iernii: dacă este soare, ursul își vede umbra și se retrage, prevestind o iarnă mai lungă, în timp ce un cer înnorat sugerează apropierea primăverii.
