Pe 21 septembrie 2025, o duminică splendidă de toamnă, am decis să îmi revăd o veche colegă din liceu, Ortansa, după 43 de ani. Întâlnirea a fost planificată cu emoții, amintindu-mi de momentele frumoase petrecute împreună în anii de tinerețe.
Dimineața a început cu o cafea savuroasă, iar soția mea, Luminița, m-a întrebat ce cadou să îi aducem Ortansei. Am hotărât să cumpărăm un buchet de flori și o carte semnată, dar a trebuit să ne grăbim pentru că întâlnirea era aproape. După ce am găsit florile dorite, ne-am îndreptat spre terasa "Gustosul Pofticios", unde urma să ne întâlnim.
La sosire, Ortansa a fost vizibil emoționată de surpriza florală și de carte. După o îmbrățișare caldă, am început să povestim despre colegii noștri și amintirile din liceu. Am menționat nume precum Hanibal Dumitrașcu și Tomiță Avram, dar și profesori care ne-au marcat anii de școală.
Discuțiile au evoluat spre amintiri hazlii, iar timpul a trecut repede. De la amintirile nostime despre exmatriculările temporare la poveștile despre colege, fiecare minut a fost plin de nostalgie. Întâlnirea s-a încheiat cu un desert delicios, iar eu am realizat că aceste momente sunt esențiale pentru a păstra legătura cu trecutul.
Pe scurt, revederea cu Ortansa a fost o ocazie minunată de a reflecta asupra anilor de liceu și de a celebra prietenia care a supraviețuit timpului. Încurajez pe toți cei care au avut parte de experiențe similare să reîntâlnească foști colegi și să savureze fragmentele de viață pe care le-au trăit împreună.
