România se află într-o perioadă hidrologică dificila, cu prognoze îngrijorătoare pentru Dunăre. Conform rapoartelor recente, la intrarea în țară, debitul ar putea scădea sub minimul istoric de 1.600 mc/s, înregistrat în august 2003.
De exemplu, în ianuarie 1985, nivelul a fost de aproximativ 1.400 mc/s, dar această cifră nu este comparabilă, fiind influențată de blocajele cauzate de gheață. În prezent, debitul la intrarea în România este de 1.550 mc/s, cu aproape trei ori mai puțin decât media multianuală pentru iulie (4.700 mc/s) și august (3.900 mc/s). Comparativ cu anul anterior, debitul este cu 25% mai scăzut.
În zona Cernavodă, nivelul apei a ajuns la -209 cm, iar prognoza indică o scădere suplimentară până la -225 cm în câteva zile. Această tendință este observată și în alte râuri din vestul țării, cum ar fi Crișana și Banat, unde se constată deja secarea în anumite sectoare.
Următoarele două săptămâni sunt critice din punct de vedere hidrologic, deși recent în Austria au fost înregistrate precipitații care ar putea îmbunătăți debitele. Totuși, efectele acestor precipitații vor ajunge în România cu întârziere. Se estimează că debitul Dunării ar putea staționa sau crește ușor, dar va rămâne sub media istorică.
În vederea gestionării crizei, autoritățile române intenționează să efectueze scufundări controlate ale barjelor cu piatră pentru a redirecționa apă către Dunărea Veche. De asemenea, se desfășoară lucrări de dragaj pe sectorul Dunărea Veche – Brațul Bala, un demers complex ce implică riscuri tehnice semnificative.
În ciuda acestor provocări, autoritățile se angajează să asigure debitele necesare pentru producția de energie nucleară. Coeficientul de umplere al lacurilor de acumulare este de aproximativ 70%, evidențiind importanța rezervelor de apă pentru populație. În acest context, se face un apel la cetățeni pentru a folosi apa și energia electrică într-un mod responsabil, subliniind că fiecare efort de economisire este crucial în această perioadă dificilă.
