Pe 6 august, creștinii sărbătoresc Schimbarea la Față a Domnului, un eveniment important ce marchează revelația divinității lui Hristos pe Muntele Tabor. Această sărbătoare subliniază momentul în care Hristos a arătat natura sa divină printr-o transformare vizibilă, așa cum este descris în Evanghelii. Matei menționează că „fața Lui strălucea ca soarele”, în timp ce Marcu compară veșmintele Sale cu zăpada, evidențiind unitatea celor două naturi ale lui Hristos - umană și divină.
Originea acestei sărbători datează din începutul secolului al IV-lea, când Sfânta Împărăteasă Elena a construit o biserică pe Muntele Tabor. Prima documentare a praznicului apare în jumătatea secolului al V-lea, iar în Occident, celebrarea a fost adoptată mai târziu, în urma victoriei creștinilor asupra turcilor la Belgrad în 1456, prin decizia Papei Calist III.
Conform tradiției, prima icoană realizată de un iconograf trebuie să fie cea a Schimbării la Față. Aceasta simbolizează dorința artistului de a reflecta lumina divină în inima sa, așa cum a fost revelată Apostolilor. Un manuscris din Muntele Athos sugerează că zugravul trebuie să se roage pentru a primi inspirație divină și să se apropie de preot pentru binecuvântare.
Deși 6 august cade în timpul Postului Adormirii Maicii Domnului, Biserica a hotărât să permită consumul de pește în această zi, pentru a celebra bucuria praznicului.
